Preot Visarion Alexa
Ziua aceasta ne amintește de biruința Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor, asupra tuturor învățăturilor care îl duc pe om la rătăcire şi la non-sens.
După cuvântul Domnului: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viața!”, această Duminică reprezintă Adevărul Ortodoxiei.
Ortodocșii cred că Dumnezeu a făcut omul după Chipul şi asemănarea Lui, adică El a pus ceva în noi, ceva care ne face diferiți de animale. A pus în noi Însușirile Sale şi ne cheamă să le cultivăm astfel încât să devenim asemeni Lui.
Îndumnezeirea omului este toată bogăția Ortodoxiei. Iisus este Omul Suprem care a devenit Dumnezeu, îndumnezeind natura umană. (notă explicativă: Iisus era Dumnezeu din veșnicie. Ca om S-a întrupat în istorie. Devine primul om care a îndumnezeit natura umană, a devenit Dumnezeu. Desigur sunt categorii teologice, ex. “îndumnezeire”, care nu se regăsesc în alte confesiuni. Greu de înțeles pentru neortodox momentul Schimbării la Față de pe Tabor, ca momentul în care omul devine Dumnezeu, nu Îi ia locul, ci devine ca Dumnezeu, asemenea Lui). El anticipează viitorul nostru. El înviază din morți şi trupul Lui este atât de perfect, încât este eliberat de toate constrângerile materiale.
Puneți dumneavoastră, alături de această chemare a lui Dumnezeu, de această Înălțime la care ne cheamă El, o zi din viața noastră, zbaterile noastre de zi cu zi şi veţi realiza la ce renunțăm.
E o contradicție atât de uriașă. Aici se vede puterea făpturii întunecate asupra minții noastre.
Aici se vede cum strâmbă mintea noastră şi o întoarce făcându-l pe om să creadă în tot felul de concepții despre viață, în tot felul de filosofii, horoscoape, zodii, energii.
Fiecare oră, fiecare clipă pe care noi o petrecem încercând să lucrăm însușirile puse de Domnul în noi, fiecare post, fiecare rugăciune sunt o devenire a noastră, o apropiere de Dumnezeu.
Dumnezeu este Iubire şi dacă iubirea lui Dumnezeu nu se pune în noi, toată zbaterea e în zadar. Cum se pune însă iubirea Lui în noi? Prin ascultare. Nu “cu biciul”, nu de frica duhovnicului sau a lui Dumnezeu, ci de bunăvoie.
Începe ascultarea cu spovedania în faţa unui duhovnic. Fă ascultare începând cu lucrurile mici (duhovnicul ştie că în cele mici sta înălțimea dobândirii lui Dumnezeu) pe care ţi le spune.
Rabdă, iartă şi, cu fiecare efort depus, vei simți că în tine se petrece ceva extraordinar, un fenomen universal spre care El ne-a chemat: DRAGOSTEA LUI SE FACE DRAGOSTEA NOASTRĂ!
Nimic nu ne aseamănă cu Dumnezeu mai mult decât dragostea, după cum Apostolul Pavel o spune: “Dragostea nu cade niciodată!”
Când doi monahi se întâlnesc, se salută într-un mod minunat: “Roagă-te pentru mine!” Altfel spus: forțează un pic inima ta să mai primească în ea un om, căci cu fiecare om pentru care te rogi, te asemeni lui Dumnezeu mai mult.
Fiecare sărbătoare care trece peste noi este, așadar, o devenire a noastră.
Timpul este distanța dintre chemarea pe care Domnul ne-a făcut-o nouă, oamenilor, şi răspunsul pe care noi îl dăm, adică momentul în care noi înțelegem pentru ce ne-a lăsat Domnul aici pe pământ.
Când un om a înțeles lucrul acesta, el devine veșnic!
