Fapte minunate din viața
Sfântului Simeon primitorul de Dumnezeu
și
Traducerea Vechiului Testament de către cei șaptezeci
Cu vreo optzeci de ani mai înainte de nașterea lui Hristos a trăit un rege elen idolatru, mare matematician, pe nume Ptolemeu. Acesta voia să facă ceva deosebit, pe care nici un rege nu-l făcuse până atunci, pentru ca numele lui să rămână nemuritor. Ca să izbutească aceasta, niște filozofi l-au îndemnat să le scrie evreilor ca să le trimită cele cinci Cărți, pe care le-au fost date de către Moisi (Pentateuhul), precum și celelalte nouăsprezece Cărți ale Legii evreiești. […]
Fiindcă aceste cărți erau scrise în evreiește, filozofii i-a propus regelui să scrie și a treia scrisoare evreilor ca să le trimită dascăli pentru a le explica în limba greacă. Atunci evreii au trimis șaptezeci de dascăli care știau amândouă limbile, ebraica și greaca, pentru a le explica cărțile.
Ptolemeu i-a primit cu cinste, după care i-a pus în șaptezeci de camere împreună cu șaptezeci de dascăli greci, câte doi în fiecare cameră, un evreu și un grec. Apoi a poruncit să le dea mâncare de la masa regelui și să nu se vadă unul cu altul până ce nu vor sfârși de tradus cărțile. După destulă vreme, când au sfârșit traducerea, cărțile celor șaptezeci de perechi de dascăli, într-un chip minunat, se potriveau în toate, fără ca să fi vorbit între ei câtă vreme le-au tradus.
Simeon și „îndoiala” sa – aflarea minunată a inelului.
Printre cei șaptezeci de dascăli evrei a fost și Simeon, cel care după mulți ani L-a primit pe Hristos în brațele sale. În timp ce dascălii se întorceau în patria lor, pe drum vorbind despre conținutul acestor cărți, Simeon a spus:
– Eu, traducând pe proorocul Isaia, am văzut într-un loc spunând că o fecioară va trebuie să nască fiu și-L vor numi Emanuil, care înseamnă cu noi este Dumnezeu. Și mă gândeam: „Cum este cu putință ca o fecioară să nască? Și cum este cu putință să Se nască Dumnezeu? Nu cred să se întâmple asta vreodată”.
(Sfântul Nicolae Velimirovici scrie în Prologul Ahridei: „… a ajuns la acel punct controversat al proorociei. Aceasta i-a pricinuit nedumerire și, în încurcătura ce se afla, a luat un cuțitaș ca să șteargă cuvântul „fecioară” și să-l înlocuiască cu cuvântul grecesc „tânără”. Dar îndată s-a arătat Îngerul Domnului și l-a împiedicat pe Simeon să facă aceasta, explicându-i că prorocia este adevărată și bine scrisă […]).
Atunci a simțit și o lovitură, ca și cum o palmă nevăzută l-a lovit peste obraz, după care un glas i-a spus: „Fiindcă nu ai crezut, Îl vei vedea pe Hristos și-L vei ține în brațe”.
După ce au mers o bucată de drum, dascălii au ajuns la un râu. Acolo Simeon își scoate inelul din deget și-l aruncă în apă spunând:
– Dacă sunt adevărate toate acestea, atunci eu să-mi găsesc inelul.
Seara au cumpărat niște pește de la un sat ce era aproape de râu ca să-l pregătească și să mănânce. Când Simeon a despicat peștele pe care l-a cumpărat, a găsit în el inelul pe care-l aruncase în râu. Atunci a crezut și aștepta să-L vadă pe Hristos Prunc, ca să-L primească în brațele sale.
Când a îmbătrânit și a ajuns la mai mult de o sută și zece ani, atunci s-a învrednicit să-L vadă pe Cel pe Care Îl dorea și-L căuta sufletul său. Dar în ce fel L-a primit pe Hristos, o spune Sfânta Evanghelie…
Întâmpinarea Domnului: simboluri și proorocii
Legea mozaică spunea că dacă primul copil pe care-l năștea o femeie era băiat, trebuia să fie închinat lui Dumnezeu. Potrivit Legii, trebuia să fie adus la Templu la patruzeci de zile de la naștere sa și să aducă jertfă lui Dumnezeu o pereche de turturele și doi pui de porumbel (deoarece acestea erau considerate cele mai curate dintre celelalte păsări).
[Pe una o omorau, iar pe cealaltă o lăsa liberă. Aceasta simboliza cele două firi ale lui Hristos. Căci Hristos a fost și Dumnezeu și om. Ca om a murit sus pe Cruce, iar ca Dumnezeu rămâne nemuritor.]
Așadar, potrivit Legii, Maica Domnului și Iosif L-au luat pe Iisus, având patruzeci de zile de la nașterea Sa, când s-a împlinit vremea curățirii lor, și L-au adus în Ierusalim, la Templul lui Solomon, ca să-L dăruiască lui Dumnezeu și să ofere ca dar de jertfă o pereche de turturele și doi pui de porumbel.
Atunci bătrânul preot, dreptul Simeon, care se înștiințase de la Duhul Sfânt că nu va muri până ce nu-L va vedea pe Mântuitorul lumii, Mesia Hristos, a fost dus de Duhul în Templu și L-a primit în brațele sale. Apoi a mulțumit și a slăvit pe Dumnezeu, spunând:
„Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feții tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israil”.
(Această rugăciune pe care a spus-o Simeon când L-a văzut și L-a luat în brațele sale pe Hristos, este rugăciunea care se spune la sfârșitul fiecărei Vecernii).
Iosif și Maria se minunau de toate cele spuse despre acel copil. Simenon i-a binecuvântat și i-a spus (cuvinte profetice) Mariei, Maicii lui Iisus: „Acesta se va face pricină de cădere și de mântuire a multor israeliți. Va fi semn ce va naște împotriviri, ca să se arate gândurile multor inimi. Cât despre tine, durerea pentru Copilul tău va străbate inima ta ca un cuțit cu două ascuțișuri”.
(Aceste cuvinte însemnau că cei care nu vor crede în Hristos ca Mântuitor al lumii se vor pierde, iar cei care vor crede se vor mântui și vor învia. Și se va face pricină să se descopere care sunt cei care Îl iubesc cu adevărat pe Hristos și cei care nu-L iubesc. Iar despre Maica Domnului i-a proorocit despre durerea pe care o simți atunci când Îl va vedea pe Fiul și Dumnezeul ei gol, întins pe Cruce, și apoi mort în mormânt. Și durerea va fi atât de mare, ca și cum i-ar fi trecut un cuțit prin inimă, cu toate că știa că Hristos va învia).
După aceasta dreptul Simeon, plin de veselie, a adormit în pace și a schimbat astfel viața vremelnică cu cea cerească și veșnică.
Extrase din textul „Întâmpinarea Domnului” al Seminarului de Reciclare a Profesorilor și din Prologul Ahridei a Sf. Nicolae Velimirovici, Februarie, pp 25-26.
