Îngerii căzuți, sau altfel spus, duhurile căzute, demonii, dracii fac parte din seminția îngerilor și au toate calitățile esenței îngerești. De aceea înainte de a vorbi despre duhurile căzute, natura și însuirile lor, ar trebui să vorbim despre esența originară a naturii îngerești, motivele pentru care au fost creați și menirea lor.
Potrivit definiției date de Sfântul Atanasie cel Mare, „îngerii sunt ființe vii, raționale, imateriale, capabile să cânte imnuri, nemuritori”.
Sfântul Ierarh Dimitrie al Rostovului spune că „îngerii sunt făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum mai târziu a fost creat și omul”. Potrivit Sfântului Ignatie Brianceaninov, chipul dumnezeiesc la îngeri, ca și la om, constă în inteligența din care se naște și în care este conținut gândul, și din care emană duhul ce ajută gândul și îl însuflețește. Acest chip, asemenea prototipului, este nevăzut, cum nevăzut este și la oameni. El conduce întreaga făptură a îngerului, ca și a omului. Îngerii sunt făpturi limitate în timp și spațiu și, prin urmare, au o înfățișare exterioară proprie.
Sfântul Grigorie Teologul, în cuvântul la Sfintele Pati, spune despre motivele creării îngerilor: „Bunătatea dumnezeiască nu s-a mulțumit să se contemple pe Sine Însăși. Trebuia ca ea să reverse și să răspândească binele, ca mai mulți să aibă parte de el, și asta este propriu celei mai mari bunătăți. El, mai întâi, i-a zămislit pe îngeri și duhurile cerești. Gândul era o faptă săvârșită de Cuvânt, desăvârită de Duh. În felul acesta au fost create luminile secunde, care slujeau pe cea dintâi Lumină… Aidoma unei lumi nesfârșite de cântăreți de imnuri, ei înconjoară Cauza primară, sau fac mai mult, după a lor aptitudine, decât să cânte osanale, iradiind o lumină curată, de cele mai diferite culori, potrivit cu esența sau cu cinul lor”.
Potrivit Tradiției bisericești, exprimată mai deslușit în lucrarea Sfântului Dionisie Areopagitul Despre ierarhia cerească, cetele îngerești se împart în trei grupuri triadice. Prima grupare (ordin) este alcătuită din: serafimi, heruvimi și tronuri. A doua triadă este formată din: domnii, stăpânii și puteri. În sfârșit, a treia și cea din urmă dintre ierarhiile cerești este aceea a îngerilor, arhanghelilor și începătoriilor. Toate cetele puterilor cerești poartă numele comun de îngeri -potrivit cu esența slujirii lor. Dumnezeu îi dezvăluie voința în fața îngerilor superiori, iar aceștia, la rândul lor, consacră pe ceilalți. În felul acesta, tainele Domnului trec în ordine descendentă de la serafimi la îngeri, și fiecare ierarhie ulterioară este consacrată numai în acele cunoștințe pe care este capabilă să le cuprindă la nivelul respectiv al dezvoltării sale spirituale.
Însuși cuvântul înger, în traducere din greacă înseamnă vestitor, sol. Îngerii au căpătat acest nume generic datorită caracterului slujirii lor, îndreptată de Atotmilostivul Dumnezeu către mântuirea neamului omenesc. Tocmai acest lucru ni-l mărturisete Apostolul Pavel, zicând: Îngerii nu sunt, oare, toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce vor moșteni mântuirea? (Evr. 1, 14). După părerea Sfântului Grigorie Teologul, „… fiind slujitori ai voinței lui Dumnezeu, ei, nu numai prin facultatea firească, dar și în virtutea harului lor îmbelugat, zboară ca gândul peste tot și pretutindeni sunt alături de fiecare – atât datorită iuțimii cu care își îndeplinesc slujirea, cât și datorită subtilității esenței lor.”
De altfel, după cum arată Sfântul Ignatie Brianceaninov, slujirea îngerilor nu constă numai în unica lucrare de a ajuta la mântuirea neamului omenesc, dar tocmai datorită acestei slujbe ei i-au căpătat numele printre oameni, și acest nume le-a fost dat, în Sfânta Scriptură, de Sfântul Duh. În Sfânta Scriptură nu este arătat exact timpul creării îngerilor, potrivit însă învățăturii primite de Sfânta Biserică, crearea îngerilor a precedat crearea lumii materiale și a omului.
