Vin oameni și mi se plâng că le vorbesc copiilor lor, rudelor și prietenilor lor despre Dumnezeu, așa cum vorbesc și eu, dar nu îi ascultă. Odată a venit o doamnă și mi s-a plâns pentru același motiv. Și i-am răspuns:
– Draga mea, ca să te ascult, trebuie mai întâi să crezi și să te încrezi în Hristos. Și numai după aceea să vorbești despre Acela. Tu urmezi cele pe care le-a spus Hristos? Îl iubești? Te-ai dăruit trup și suflet Aceluia? Ca să vorbești despre Hristos, trebuie să te nevoiești să arunci patimile și păcatele tale. Faci aceasta?
– Nu, fiindcă sunt om și mă mânii și mă enervez și mă cert. Ei, am clevetit și eu când m-au clevetit pe nedrept. Este omenesc aceasta, măicuță, eu nu sunt Dumnezeu. El ar putea să îndure totul, eu nu pot. Uite, săptămâna trecută soacra mea și mi-a făcut observație că în mâncare am pus mai puțin untdelemn. Trebuia să mi-o spună în fața soțului meu? Mai bine îmi spunea în taină. Iar eu m-am mâniat și am alungat-o, dar fără să știe soțul meu. Să învețe altădată să nu mai vorbească.
– Draga mea, atât de important era ceea ce ți-a spus, încât ai alungat-o pe nepusă masă? Dacă scoți atâta răutate, cum mai pretinzi să te asculte când vorbești despre Hristos? Știi ce spun în sinea lor? Îngrijește-te să te pui în rânduială mai întâi pe tine însuți și numai după aceea să vorbești despre Hristos.
– Da, așa îmi spun și eu mă supăr, deoarece cred în Hristos.
– Da, iubirea mea, dar cel care crede în Dumnezeu, nu face acestea pe care le faci tu. Când credem în Dumnezeu, ne străduim să nu-L rănim și facem ce ne-a învățat, iar nu ceea ce ne convine, după care vorbim despre Dumnezeu. Cum se împacă toate acestea? Adică se poate să avem doi părinți, pe Dumnezeu și pe diavolul? Nu se poate. Vom urma fie pe unul, fie pe celălalt. Ca să-L urmezi pe Dumnezeu, trebuie să primești să faci ceea ce vrea El, iar nu ceea ce vrei tu. Dacă urmezi voii Lui, atunci nu te va deranja ce va spune soacra ta, mama ta, soțul tău, vecinul. Căci fiii lui Dumnezeu sunt nobili și nu se ocupă cu astfel de lucruri de nimic. Ai înțeles?
– Am înțeles, dar este foarte greu să fac ceea ce mi-ați spus.
– Atunci, dacă este greu să trăiești lângă Hristos, nu ai dreptul să vorbești despre Hristos. Conștiința nu te mustră pentru toate acestea pe care le-ai făcut?
– Mă mustră.
– Atunci de ce nu te îndrepți pe tine însuți, astfel încât să dobândești dragostea lui Hristos al nostru și să fii fericită lângă El? Atunci El îți va pune în gură cuvintele Sale, pe care le vei spune mai întâi ție însăți, iar apoi și la ceilalți. Și să fii sigură că toți ceilalți te vor asculta și vor primi pe Hristos în inima lor, fiindcă vei fi devenit mai întâi tu însăți pildă de bunătate și dragoste pentru Hristos.
Fragment din cartea Ascultă-mă!, de Monahia Porfiria, ce a apărut la Editura Evanghelismos.
