Sfântul Nectarie de Pentapole
Nimic nu este mai mare ca inima curată, pentru că o astfel de inimă se face tron al lui Dumnezeu. Și ce este mai slăvit decât tronul lui Dumnezeu? Cu siguranță nimic. Despre cei care au inimă curată Dumnezeu spune: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu” (II Cor. 6, 16).
Așadar, cine sunt mai fericiți decât acești oameni? Și de ce bine pot fi lipsiți? Nu se află toate bunătățile și harismele Sfântului Duh în fericitele lor suflete? Ce le trebuie mai mult? Nimic. Cu adevărat, nimic. Pentru că au în inimile lor cel mai mare bine: pe Însuși Dumnezeu.
Cât de mult se rătăcesc oamenii care caută fericirea departe de ei înșiși, în țări străine și în călătorii, în bogăție și în slavă, în averi multe și în desfătări, în plăceri și în toate îmbelșugările și deșertăciunile, al căror sfârșit este amărăciunea. Ridicarea turnului fericirii în afara inimii noastre, seamănă cu construirea unei clădiri pe un teren care se clatină de cutremure continue. O astfel de clădire curând se va prăbuși la pământ.
Fraților, fericirea se află în voi înșivă, și fericit este omul care a înțeles aceasta. Cercetați-vă inimile voastre și vedeți care este starea lor duhovnicească. Nu cumva și-a pierdut îndrăznirea înaintea lui Dumnezeu? Nu cumva conștiința protestează din pricina încălcării poruncilor Lui? Nu cumva vă învinuiește pentru nedreptăți, pentru minciuni, pentru trecerea cu vederea a îndatoririlor față de Dumnezeu și de aproapele? Cercetați ca nu cumva răutăți și patimi să fi umplut inima voastră, ca nu cumva să fi alunecat pe drumuri strâmbe și greu de străbătut.
Din nefericire, cel care și-a trecut cu vederea inima sa, s-a lipsit de toate bunătățile și a căzut în mulțime de rele. A alungat bucuria și s-a umplut de amărăciune, mâhnire și întristare. A alungat pacea și a dobândit neliniștea, tulburarea și frica. A alungat dragostea și a primit ura. A alungat toate harismele și roadele Sfântului Duh, pe care le-a primit prin Botez, și și-a însușit toate relele acelea, care îl fac pe om vrednic de milă și nenorocit.
Fraților, Preamilostivul Dumnezeu vrea fericirea noastră a tuturor, atât în această viață, cât și în cealaltă. De aceea a întemeiat Sfânta Sa Biserică, ca ea să ne curățească de păcat, să ne sfințească, să ne împrietenească cu El, să ne dăruiască binecuvântările Cerului.
Biserica și-a deschis brațele sale ca să ne primească. Să alergăm repede toți cei care avem conștiința îngreuiată. Să alergăm și Biserica este gata să ridice greutatea poverii noastre, să ne dăruiască îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, să ne umple inimile de fericire.
