„A trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile voastre, care strigă: Avva Părinte.” (Gal. 4:6)
1. De ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne aminti mai bine obârşia noastră. Ca să ne amintim că nu suntem doar rodul pământului, ci al cerurilor – mai întâi de toate al cerurilor. Ca să ne aducem aminte că suntem neam ales şi că Tatăl nostru este Însuşi Împăratul cerurilor şi al pământului.
2. De ce Maica noastră, Biserica Ortodoxă, ne-a rânduit un astfel de post aspru? Fără îndoială, pentru ca să ne întoarcem mintea de la toate grijile zilnice mărunte şi să cugetăm la ceea ce este de căpătâi şi cu adevărat este important. Ca să ne amintim obârşia noastră şi adevărata noastră cale şi adevărata noastră patrie.
3. Ştii tu, fiul meu, de ce Maica noastră, Biserica Ortodoxă, ne-a rânduit postul? Negreşit, pentru a ne aminti că, deși suntem făcuţi din pământ, nu pământul ne-a făcut, căci şi pe el a trebuit să-l facă cineva. Ca să ne amintim de cerul care îl purtăm în noi, în această coajă trupească şi pământească. Şi să putem despărţi în noi cele cereşti de cele pământeşti, cele veşnice de cele stricăcioase, cele netrecătoare de cele trecătoare, şi pe călător de trăsura lui.
4. În om, inima este de căpătâi. În inimă se află sângele, în sânge este sufletul, iar în suflet este duhul. Inima trupească şi sângele sunt din pământ şi spre pământ tind, sufletul şi duhul sunt din ceruri şi spre ceruri tind. De aceea se poate vorbi despre inima din inimă, adică de inima duhovnicească din inima trupească. Căci, de nu ar fi aşa, cum ar fi putut spune Atoateştiitorul: Din inimă ies gândurile rele, minciuna şi hula? Cum ar putea acestea ieşi din carne şi din sânge? Iată, acestea numai din suflet şi din duh pot ieşi!
5. Duhul este în suflet şi el mişcă sufletul. Cum este duhul, aşa este şi sufletul. Dacă duhul este robit, şi sufletul este robit. Dacă duhul este îndumnezeit, tot sufletul este îndumnezeit. Dacă sufletul tău a primit de la Părintele lui Hristos Duhul care a fost în Hristos, atunci acelaşi Duh te va face şi pe tine fiul al lui Dumnezeu. Acelaşi Duh, din inima ta duhovnicească, din miezul sufletului tău, strigă către Dumnezeu: „Avva!”, care înseamnă, „Părinte!”
6. Sunt însă şi duhuri nu de la Dumnezeu, care mişcă sufletul împotriva lui Dumnezeu. Învăţaţi-vă să deosebiţi duhurile! Neîncetat, roagă-te lui Dumnezeu să îţi dăruiască Sfântul său Duh, Acelaşi care a fost în Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, Care S-a pogorât asupra Apostolilor la Cincizecime şi Care a mişcat sufletele tuturor Sfinţilor şi Drepţilor până în ziua de azi.
7. În această a cincea săptămână a Postului Mare, tu vei dărui inima ta lui Dumnezeu. Şi când sufletul tău se va linişti, Dumnezeu va trimite Sfântul Duh să primească inima ta, să Se sălăşluiască în ea, să o ia şi să o călăuzească.
8. Cum vei simţi că adevăratul Duh al lui Dumnezeu a venit în inima ta? E uşor şi simplu, spun Sfinţii purtători de duh: după bucuria şi mângâierea ce se va răspândi în întreaga ta fiinţă. După pacea şi liniştea din inima ta. După puterea şi tăria şi lumina din tine. Şi mai ales pentru că nu vei putea vorbi altfel despre Dumnezeu decât zicând: Părinte!
9. Pentru aceasta, vei binecuvânta această săptămână a Postului Mare şi vei binecuvânta pe Sfinţii lui Dumnezeu, care au rânduit postul. Şi vei mulţumi Maicii tale, Biserica Ortodoxă, că te-a deprins cu postul. Căci vei vedea câştigul postului, iar postul se va îndreptăţi în faţa minţii tale. Slavă şi mulţumită Domnului în veac şi în veacul veacului. Amin.
Extras din ”Inima în marele post”- Sfântul Nicolae Velimirovici.
