Ieromonah Savatie Baştovoi
Lumea e bîntuită de un duh care insuflă o înstrăinare colectivă. Toată această mulțime de oameni denumită “civilizată” se înstrăinează pe zi ce trece. La locul de muncă se suspectează și se pîrăsc, la biserică pozează pentru a nu strica buna impresie a celorlalți, acasă visează la vacanțe și bani pe care nu-i au și mereu există un altceva și un altundeva ce le lipsesc pentru a fi fericiți.
Nimic nu nefericește pe om ca înmulțirea nevoilor și nimic nu fericește mai mult decît eliberarea de griji. Înțelegînd aceasta, mulți fugeau în pustiu ca, prin nesocotirea grijilor lumești, să descopere adevărata stare de libertate. Împotriva acestei porniri de eliberare, diavolul a organizat lumea noastră modernă în care nevoile au fost înmulțite și se înmulțesc pînă la absurd, înnebunind, la propriu, pe oameni.
Aceste nevoi aiuritoare i-au făcut pe oameni să nu se mai vadă unii pe alții, decît în măsura în care celălalt poate sluji la îndeplinirea unei nevoi, a unui scop egoist. Iată de ce, înstrăinarea lăuntrică e pe măsura nevoilor nesăbuite, după cum și împuținarea nevoilor egoiste duce la vederea celorlalți cu ochii iubirii simple ce ne apropie și ne bucură prin simpla prezență.
Mulțumirea este starea libertății și a dăruirii, iar nemulțumirea ce se naște din înmulțirea nevoilor nesăbuite și nefirești este robie și înstrăinare ucigașă.
Nu poate fi întreg un lucru din care lipsește ceva, precum nu poate fi fericit nici omul stăpînit de dorințe neîmplinite. Acesta este temeiul filozofic al ascezei, simplu de înțeles cu mintea, dar greu de înfăptuit cu inima.
La mulți ani cu mulțumire!
