Pr. Ierotei Andrutsopulos
Cu câteva zile în urmă cineva m-a întrebat:
– Părinte, ai vreme să scrii ceva?
Și i-am răspuns:
– De obicei murdăresc cu cerneală spațiile albe ale hârtiei, dar numai dacă se întâmplă ceva și-mi trezește interesul sau îmi stârnește sensibilitatea.
Și acesta este adevărul. A trecut ceva vreme de atunci. Dar întotdeauna de acolo de unde nu te aștepți, ceva vine ca să-ți tulbure pentru puțin liniștea și, poate, și conștiința ta liniștită.
Cugetări, gânduri, nedumeriri, neliniști m-au stăpânit toată această perioadă de vreme pentru acest nou an. Nesiguranță pentru prezent, nedumeriri pentru viitor, fericirea personală și starea generală a lumii îmi chinuiesc inima, cugetarea, sufletul. Neliniștea este generală. Ne lipsește libertatea. Se pierde suveranitatea noastră geografică. Toate se schimbă. Și deodată simți că nu mai există nădejde, nu te poți mântui, ți se spune cu insistență că Dumnezeu a murit, că nu mai există altă viață.
„Dumnezeul meu, ce lume! Ajută-mă să mă mântuiesc! Să nu fiu târât în pământ. Aprinde înlăuntrul meu flacăra nădejdii! Poți face asta, căci ce este pentru Tine să faci o minune? Iartă-mi îndrăzneala! Te simt Tată și vreau să simt ocrotirea Ta”.
Acestea erau gândurile mele. Le-am împărțit acum cu Dvs. Nu vă ascund, dar mă chinuiau mult. Și aceasta până când un taximetrist, un om care-și câștiga pâinea de toate zilele, mi-a dezlegat nedumerirea. Vă face impresie? Și totuși.
„Părinte, ascultă ceea ce vă voi spune, după care să-mi spuneți părerea Dvs. Unui prieten apropiat medicii i-au depistat că are cancer. Toată familia lui s-a tulburat. S-a înfricoșat și el și l-a cuprins deznădejdea. Analize, rezultate, vizite la medici, radiografii. Ultima speranță pe care i-au dat-o medicii a fost plecarea în străinătate, la un Centru de diagnosticare din Franța pentru consultații speciale.
În Franța, într-o zi de sâmbătă, într-o dimineață frumoasă, în agonia așteptării rezultatelor, se afla într-o stație înghesuit de multă lume. Căuta un taxi. După mai multă vreme de așteptare, un taxi se oprește înaintea lui și șoferul îi deschide ușa. A urcat și i-a spus taximetristului în franceză:
– Duceți-mă la cutare hotel!
– Dar ce faci în Franța?, l-a întrebat șoferul.
Atunci prietenul meu și-a dat seama că șoferul este grec și i-a răspuns:
– Am venit pentru niște consultații.
– Bine, dar nu există spitale în Grecia?, a întrebat din nou taximetristul.
– Am venit pentru consultații mai deosebite.
– Știi ceva?, i-a spus atunci șoferul. Cunosc un spital foarte bun în Eghina. Să mergi acolo.
A ajuns la destinație și taxiul a plecat. După câteva zile a ajuns în Grecia. Prietenul meu m-a întrebat ce spital există în Eghina, pentru că voia să meargă acolo. I-am răspuns că Eghina este renumită numai pentru Sfântul Nectarie. Acolo nu există spital pentru bolnavii de cancer. În cele din urmă a mers la Mănăstire și, intrând în Biserică, a văzut o Icoană pictată cu Sfântul Nectarie. De îndată ce a văzut-o, a leșinat. După ce și-a revenit a spus că atunci când l-a văzut, l-a recunoscut pe Sfânt. Era taximetristul din Franța!”.
Atunci am primit răspuns la întrebările pe care le-am descris mai sus. Un taximetrist mie mi-a dezlegat nedumeririle și am înțeles că există viață veșnică și această viață vreau s-o trăiesc, iar un al taximetrist (Sfântul Nectarie) fratelui bolnav i-a dăruit sănătatea și rezolvare la impasul bolii sale.
