Înţelepciunea cea de sus

Hagi‑Gheorghe cel desculţ şi cu o singură haină, care s‑a nevoit mai presus de fire pentru a dobândi Cerul, postito­rul şi neagonisitorul, care prin vieţuirea sa înaltă a lăsat o urmă de neşters în istoria monahală a Sfântului Munte, de mic copil a avut o râvnă deosebită pentru asceză. Cu cât micul Gavriil – acesta era numele lui de botez – au­zea mai multe povestiri despre izbânzile asceţilor în nevoin­ţele lor duhovniceşti, cu atât se aprindea în sufletul său de copil dragostea şi râvna pentru asceză, pentru lucrarea ne­vo­inţelor, pentru postire şi pentru priveghere. Atunci când a plecat de acasă, din satul Kermira din Cezareia Capadociei, părinţii lui ştiau că‑l vor găsi în peşterile pustnici­lor.

Când a mers la şcoală, timp de patru ani nu a putut nici măcar să silabisească. Se vede că era o iconomie a lui Dumnezeu ca el să înveţe carte într‑un chip minunat, direct de la Izvorul Înţelepciunii, Care este Hristos. Rezultate ex­cep­ţi­onale avea numai la multele metanii şi la post. Iar când se simţea istovit, mânca buruieni sălbatice de pe munte.

Într‑o zi mama lui i‑a spus cu bunătate:

– Gavriil, fiul meu, mergi în biserică şi o roagă pe Maica Domnului să te ajute să înveţi carte!

O astfel de încredere avea mama lui în credinţa şi în pute­rea rugăciunii copilului ei!

Atunci micul Gavriil, după ce a postit trei zile şi a fă­cut multe metanii până la pământ, a plecat noaptea la iu­bita lor bisericuţă din sat să se roage la icoana făcătore de minuni a Maicii Domnului. De îndată ce a ajuns la biserică, a căzut cu faţa la pământ în faţa uşii pridvorului şi cu evla­vie şi cu lacrimi s‑a închinat de afară la icoană, deoarece uşa era încuiată. Apoi a început rugăminţile lui fierbinţi către Maica Domnului:

Împărăteasa Cerului, luminează‑mă ca să învăţ carte. Vezi cât mă ostenesc şi nu sporesc deloc”.

Deodată uşile bisericii s‑au deschis şi a apărut Maica Domnului. L‑a luat de mână pe copil, l‑a adus înaintea icoa­nei lui Hristos şi a spus:

– Fiul meu, luminează‑l pe micul Gavriil să poată în­văţa carte!

După aceea l‑a binecuvântat cu mâna ei, l‑a sărutat şi i‑a spus:

– Acum ai învăţat carte.

Apoi Maica Domnului a întrat în Sfântul Altar prin uşa diaconească de miazănoapte. Gavriil, văzând că nu mai iese, a intrat în Sfântul Altar şi a căutat peste tot, dar nu a mai aflat‑o.

Când a sosit vremea Utreniei, a venit paraclisierul ca să tragă clopotul. Însă a rămas surprins văzând că uşile bisericii sunt deschise. A intrat înăuntru şi văzându‑l pe Gavriil singur, l‑a întrebat cu uimire:

– Copile, cum ai intrat în biserică?

Atunci Gavriil i‑a povestit toate cele întâmplate. Ca să se încredinţeze de adevărul celor spuse, paraclisierul i‑a dat o carte şi i‑a spus să citească. Şi într‑adevăr, Gavriil ştia să citească foarte bine şi clar.

După acest fapt dumnezeiesc consătenii, rudele şi chiar şi părinţii lui au început să aibă mare evlavie la el şi să‑l cinstească.

Extras din Patericul Maicii Domnului– Arhim. Teofilact Marinakis, Editura Evanghelismos

Total
93
Shares
Previous Post

Despre răbdare

Next Post

Sfântul Antonie cel Mare (17 ianuarie)

Related Posts