Lumea ciudată de astăzi se odihneşte în lucruri ciudate, iar nu în cele corecte. India, care este la celălalt capăt al lumii, o ştiu din magia ei şi merg acolo. Sfântul Munte, care este în patria lor, foarte aproape de ei, cu adevărată viaţă mistică în Hristos, îl ignoră. Un student mi-a spus că s-a dus în India şi a stat acolo trei ani şi jumătate. Căuta să afle adevărul referitor la religii. În cele din urmă un oarecare indian i-a spus: „De ce ai venit aici? Ceea ce cauţi există în Ortodoxie. Acolo este lumina. Să mergi în Sfântul Munte şi vei afla acolo ceea ce cauţi”[1]. Şi astfel s-a întors în Grecia şi a venit în Sfântul Munte.
– Părinte, atunci când un ortodox se uneşte cu hinduiştii etc., dacă după aceea se pocăieşte, este primit iarăşi în Biserica Ortodoxă?
– Unul ca acesta are trebuinţă de pocăinţă multă şi de miruire. Dacă vrea să se întoarcă la Ortodoxie şi să devină iarăşi mădular al Bisericii, conform canoanelor trebuie ca mai întâi să adeverească prin libellus[2] că se leapădă de credinţele lor cele rele şi mărturiseşte credinţa ortodoxă şi numai după aceea preotul să-i citească rugăciunile pentru întoarcere la adevărata credinţă[3] şi să-l miruiască cu Sfântul Mir.
Văd unii copii mici care, fără să fi citit vreun rând din Evanghelie, citesc despre brahmanism, budism, Coranul etc. şi se duc la indieni. Dar apoi nu simt odihnă acolo şi se întorc la Ortodoxie după ce au adunat o grămadă de microbi. Se vatămă şi după aceea este greu să afle adevărul. Trebuie mai întâi să cunoşti Ortodoxia şi după aceea pleci dacă nu-ţi place. Cunoaşte-o bine şi după aceea fă comparaţie cu diferitele teorii ce le auzi. Pentru că atunci când cunoşti Ortodoxia, poţi deosebi arama de aur sau îţi poţi da seama de aur câte carate are. Nu se poate înşela cineva uşor, astfel încât tot ceea ce străluceşte să fie luat drept aur.
În orice caz, am observat că numai omul egoist pleacă de la Ortodoxie atunci când o cunoaşte; unul smerit niciodată nu pleacă.
[1] Este cunoscut faptul că Dumnezeu Îşi poate descoperi voia Sa omului cu bună intenţie în felurite moduri. Exemplu este măgarul lui Valaam, care a vorbit ca să-l întoarcă de la ceea ce voia să facă la voia dumnezeiască (Vezi Numeri 22, 18-35).
[2] Libellus = cărticică, broşură, înseamnă mărturisirea credinţei scrisă, pe care cel care revenea la Ortodoxie era dator să o remită Sinodului sau Episcopului sau împăratului.
[3] Din Moliftelnic.
Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
