În unele aspecte de amănunt, uneori chiar în elementele ei fundamentale, eshatologia a cunoscut în istoria gândirii creștine și opinii contradictorii care n-au făcut însă altceva, decât să ducă la afirmarea și formularea din ce în ce mai clară a învățăturii creștine.
Învățătura Sfintei Scripturi cu privire la rai și iad
În Evanghelia după Matei (cap. XXV) se redă învățătura Mântuitorului despre judecata viitoare. Elementul caracteristic al acestei judecăți este împărțirea în două a celor prezenți, împărțire motivată de faptele fiecăruia. Unii vor fi de-a dreapta, către care Mântuitorul va zice: “Veniți binecuvântații Tatălui Meu și moșteniți împărăția gătită vouă de la facerea lumii”, iar către cei de-a stânga va zice : “Duceți-vă de la Mine blestemaților în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui”. Și încheie : “Și se vor duce aceștia în munca veșnică, iar drepții în viața veșnică” (Matei XXV, 46).
Despre fericirea din rai, Sfântul Apostol Pavel spune concluziv : “Ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc, acelea ochiul încă nu le-a văzut, și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit”(I Cor. II, 9).
Cei păcătoși vor suferi în foc veșnic (Matei XXV, 41 ; IX, 43, 45 ; Marcu IX, 44, 48 , Luca III, 17 ; XVI, 24), vor fi îndepărtați de la Domnul(Luca XIII, 27 ; II Tes. I, 8-9), vor fi aruncați într-un loc unde va fi întuneric, plângere și scrâșnire a dinților (Matei VIII, 22 ; XXV, 30 ; XIII, 50, Luca XIII, 28), unde focul nu se va stinge și viermele care îl va roade va fi neadormit (Marcu IX, 44).
Atât recompensele cât și pedepsele, deși vor fi veșnice, vor fi proporționate cu faptele din viața pământească (Luca XII, 47-48 ,Matei XVI, 27 ; XXII, 11-14 ; Apoc. XVI, 6 ,XIII, 10).
Sfânta Scriptură prezintă texte cu totul clare, privitoare la starea credincioșilor de după judecata universală. În ceea ce privește starea de după judecata particulară, parabola bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca XVI, 19-31) arată că bogatul a coborât îndată după moarte în iad, în timp ce Lazăr s-a dus în sânul lui Avraam, între aceste două locuri fiind o prăpastie de netrecut. Este destul de clar că sufletele merg îndată după judecata particulară în rai sau în iad, unde așteaptă învierea și judecata universală.
La întrebarea dacă după judecata particulară situația celor trecuți dincolo se mai poate schimba, Sfânta Scriptură răspunde prin unele texte care sunt pasibile de interpretări în sensul schimbării, ca spre exemplu Matei XII, 31-32 si I Petru III, 19-20 ; IV, 6. Sfinții Părinți și practica Bisericii vor da cele mai potrivite interpretări acestor texte, în sensul posibilității schimbării prin rugăciunile Bisericii și prin jertfa liturgică.
Despre posibilitatea vreunei schimbări după judecata universală, Sfânta Scriptură nu dă temeiuri. Judecata pecetluiește pentru veșnicie situația celor supuși judecații, și nu mai e posibilă nici o schimbare.
Sursa: crestinortodox.ro
