– Gheronda, invidiez o maică.
– Ştiu pe care maică o invidiezi… Am aflat însă că şi ea te invidiază pe tine. Eu mă voi ruga ca amândouă să-l invidiaţi pe râvnitorul Ilie, iar acela să vă alunge invidia şi să vă dea din râvna sa cea dumnezeiască. Amin.
– Gheronda, atunci când invidiez, încerc să mă justific raţional.
– Nu este mai bine dacă te străduieşti de la început să nu invidiezi? Invidia este un lucru de râs. Trebuie să-ţi pui puţin mintea la treabă ca să poţi scăpa de invidie; nu este nevoie pentru asta să faci nevoinţe mari şi multă asceză, fiindcă invidia este o patimă sufletească. Ia aminte ca să nu laşi să te biruiască patima invidiei, căci ea este una dintre cele mai mari patimi. Ştii unde poate ajunge omul de la invidie? La pizmă şi clevetire. Iar clevetirea plină de zavistie face mult mai mult rău decât pizma.
– Ce are în ea invidia?
– Dar ce nu are? Are mândrie, egoism, iubire de sine. Nu are dragoste şi, fireşte, nici smerenie.
– Adică este cu neputinţă ca omul invidios să aibă dragoste?
– Fireşte că este cu neputinţă! Nu poate un om să aibă invidie şi în acelaşi timp să aibă şi dragoste. Şi chiar dacă are puţină dragoste, aceasta nu este curată, deoarece aşa cum este pe dinăuntru, tot astfel iubeşte şi în afară. Invidia întinează dragostea şi bunătatea, aşa cum şoarecele mort întinează tot untdelemnul, atunci când cade în chiup.
– Gheronda, eu cred că invidiez deoarece nu mă simt împlinită lăuntric.
– Cum să te simţi împlinită lăuntric, când vrei să se facă toate voile tale?
– Dar atunci când doresc ceva care i se dă unei alte maici?
– De vreme ce Dumnezeu a spus: „Să nu doreşti nimic din câte are aproapele tău!”[1], cum să dorim ceva ce este al altuia? Nici măcar cele mai însemnate porunci să nu le păzim? După aceea viaţa noastră devine iad. „Fiecare este ispitit de pofta sa”[2], spune Sfântul Iacov, ruda Domnului. Aceste dorinţe vor chinui sufletul şi în iad. Iar dacă Dumnezeu ne va lua în Rai, fără să ne fi izbăvit de invidie, nici acolo nu vom găsi odihnă, fiindcă vom avea aceleaşi dorinţe iraţionale.
[1] Vezi Ieşire 20,17; Deuteronom 5, 21.
[2] Iacov 1, 14.
Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
