– Gheronda, nu am deloc curaj.
– Nu ai curaj pentru că eşti invidioasă. Când cineva invidiază, se mâhneşte, nu mai poate nici să mănânce, şi atunci slăbeşte şi îşi pierde curajul; iar ceilalţi ajung să creadă despre el că este un mare ascet.
– Mă simt neputincioasă şi foarte săracă duhovniceşte.
– Tu ai multe puteri, dar le iroseşti cu invidia asta prostească şi, deşi eşti fiică de nobil, te văicăreşti ca o ţigăncuşă nefericită. Ai spori mult în viaţa duhovnicească, dacă nu te-ai împiedica în invidie. Ia aminte că invidia îţi secătuieşte toate puterile sufleteşti şi trupeşti pe care le-ai putea aduce jertfă lui Dumnezeu. Dacă ai alunga invidia, rugăciunea ta ar avea putere.
Invidia îl slăbeşte duhovniceşte pe om. De ce credeţi că Apostolii nu au putut să scoată demonul din copilul îndrăcit[1], deşi primiseră de la Hristos această putere şi scoseseră şi altă dată demoni? Deoarece i-au invidiat pe cei trei Ucenici, pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan[2], pe care Hristos îi luase pe munte la Schimbarea la Faţă. Hristos ar fi putut să-i ia pe toţi Ucenicii, dar nu toţi erau în stare să cuprindă taina aceasta. De aceea i-a luat pe cei care puteau să o cuprindă. Credeţi că nu-i iubea şi pe ceilalţi Ucenici? Sau îl iubea pe Ioan mai mult decât pe ceilalţi? Nu, dar Ioan Îl iubea pe Hristos mai mult decât ceilalţi Ucenici şi de aceea putea înţelege mai bine dragostea lui Hristos. Avea „capacitate” mare; bateria lui era mare. Vedeţi cum invidia a îndepărtat Harul lui Dumnezeu de la ceilalţi Apostoli şi astfel nu l-au putut tămădui pe copilul demonizat? De aceea Hristos a spus: „O, neam necredincios şi desfrânat! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda?”[3]
[1] Vezi Matei 17, 16; Marcu 9, 18; Luca 9, 40.
[2] Vezi Matei 17, 1; Marcu 9, 2; Luca 9, 28.
[3] Matei 17, 17; Vezi şi Marcu 9, 19; Luca 9, 41.
Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
