Învrednicește-mă, Doamne, să mă împărtășesc din Tine nu ca un “prunc, ci ca o pâine”

Trăia în țara Alamanilor un preot foarte înduhovnicit, Pelaghie care avea mare evlavie la Stăpâna de Dumnezeu Născătoare.

Diavolul însă l-a ispitit și i-a dat gânduri de necredință pentru Sfânta împărtășanie “cum e posibil”, se gândea, “să se facă pâinea – trupul și sângele – vinul” ale lui Hristos!

Din cauza acestor gânduri se întrista, dar nu îndrăznea a cere sfaturi niciunui om. De aceea s-a îndreptat către Preasfânta și a rugat-o să-l lumineze.

Într-o zi deci, pe când săvârșea Sfânta Liturghie, când a ajuns la “Prea Sfânta Curata…”, a dispărut de pe Sfântul Disc Sfânta Prescură. A căutat peste tot, dar nu a găsit-o.

– Prea Sfânta mea, a strigat înfricoșat, știu că pentru puțina mea credință și pentru îndoiala mea a dispărut Hristos din fața mea, pentru ca eu să nu mă împărtășesc. Tu însă roagă- L să mă ierte!

A văzut atunci în fața Sfintei Mese Prea Slăvită împărătească cu Sfântul Prunc în brațe și i-a spus:

– Acest Prunc e Creatorul a toate, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu întru totul. Dumnezeu și întru totul om. Acesta a murit pe Cruce pentru mântuirea lumii și a înviat. Acesta și astăzi, în fiecare zi, coboară în chip minunat, asupra pâinii și a vinului din marea lui iubire către oameni și Se oferă acestora către sfințirea sufletului lor. Lasă-L deci, și caută fără frică să vezi că este adevărat cu carne și sânge așa cum L-am născut. Așa se întâmplă cu pâinea și vinul când faci Sfânta Liturghie. Însă pentru că omul nu poate să mănânce acea carne crudă și să bea sânge, în chip înțelept cel Atotputernic se oferă în chipul pâinii și al vinului încât fiecare să se împărtășească cu El. Împărtășește-te și tu cu evlavie și credință, pentru că acela care gustă cu vrednicie se face părtaș al slavei Lui.

Cu aceste cuvinte, împărăteasa a așezat Pruncul pe Sfânta Masă și, după ce i S-a închinat, s-a făcut nevăzută. Atunci preotul a luat cu frică și cu bucurie în mâinile sale Sfântul Prunc L-a îmbrățișat cu evlavie și a văzut că este într-adevăr un prunc viu. După aceasta, L-a așezat pe Sfânta Masă, a căzut la pământ și s-a rugat cu lacrimi.

– Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești Fiul lui Dumnezeu care Te-ai născut din pururea Fecioara Maria. Îți mulțumesc pentru darul de a mă învrednici astăzi eu, nevrednicul, și Te rog să-mi ierți vechea mea necredință. Acum învrednicește-mă, Doamne, să mă împărtășesc din Tine nu ca un “prunc, ci ca o pâine”.

După ce s-a rugat așa cu credință s-a ridicat și a văzut în fața lui Sfânta Pâine așa cum era înainte. S-a împărtășit cu frică și a continuat în toată viața lui a se împărtăși cu Sfintele Taine, având multă evlavie.

Extras din Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii– Editura Bunavestire, 2001.

Total
251
Shares
Previous Post

Dă-ne mână de ajutor, Fecioară, că pierim

Next Post

Evanghelia iubirii desăvârşite (Duminica Predicii de pe munte – Iubirea vrăjmașilor)

Related Posts