Vulturul este o pasăre răpitoare care trăiește cel mai mult. Poate ajunge până la 70 de ani. Dar ca să ajungă la această vârstă trebuie să ia o hotărâre dureroasă.
La vârsta de 40 de ani…
• Ghearele sale lungi și flexibile nu mai pot răpi prada ca să se hrănească.
• Ciocul său lung și ascuțit îi devine foarte încovoiat.
• Aripile sale îmbătrânite și grele, ajunse astfel din pricina pufului dens, i se lipesc de piept și-l îngreuiază la zbor.
Îi rămân două opțiuni: să moară sau să treacă printr-o dureroasă procedură de schimbare, ce durează 150 de zile. Această procedură constă în a zbura pe vârful unui munte și a sta în cuibul său. Acolo vulturul lovește cu ciocul de o stâncă până ce îl rupe. După ce îl rupe, vulturul trebuie să aștepte până ce-i crește unul nou, după care își rupe ghearele. După ce îi cresc gheare noi, vulturul începe să-și smulgă îmbătrânitele sale pene.
După cinci luni, vulturul își înfăptuiește primul său zbor al renașterii sale și trăiește… încă 30 de ani.
Dar de ce este nevoie de schimbare?
Pentru a supraviețui, de multe ori trebuie să începem o procedură de schimbare. Uneori este nevoie să ne slobozim de vechile amintiri și obișnuințe, precum și de obiceiurile învechite. Numai dacă ne slobozim de poverile vechi, ne putem folosi de prezent și să trăim un viitor mai bun.
În aceasta Hristos ne poate ajuta, ajunge numai să ne adăpostim din timp sus la El.
