PATRIARHIA ECUMENICĂ
SFÂNTA MITROPOLIE DE ADRIANOUPOLI
Povestire foarte folositoare despre Cuviosul Paisie Olaru
de Mitropolitul Amfilohie al Adrianoupolei
Fericitul întru adormire tatăl meu Mihail a fost un om foarte serios, cumpătat, întotdeauna puțin vorbitor și aforistic, atunci când era nevoie. Deși lucra din greu cu mâinile, avea o înțelepciune fină și o noblețe duhovnicească, pe care cu greu le mai întâlnești în zilele noastre.
La sfârșitul anilor ’80, împreună cu mama mea răposată, vrednică de pomenire, Parascheva — o „femeie plină de bărbăție” (vezi Pildele lui Solomon), care din tinerețe s-a nevoit în lupta vieții, a familiei și a artei — am vizitat ținutul binecuvântat și totodată plin de suferință al României. Am fost însoțiți de un grup numeros de pelerini din Megara, orașul natal al familiei mele, sub îndrumarea părintelui Corneliu Erneanu, originar din România și slujitor al Bisericii Sfânta Parascheva.
Unul dintre popasurile noastre a fost Mănăstirea Sihăstria, locul de nevoință al Sfântului Cleopa Ilie și al duhovnicului său, Sfântul Paisie Olaru. În curtea mănăstirii se afla Cuviosul Paisie, așezat pe o piele albă de oaie, asemenea unui profet biblic — aproape orb și surd, dar cu o lumină spirituală deplină. Pelerinii se apropiau cu evlavie pentru a primi binecuvântarea sa, iar fericirea cerească a bătrânului nu părea deloc tulburată.
Tatăl meu, acum trecut la Domnul, mărturisea că a simțit o dorință irezistibilă, izvorâtă din respect și curăție, să se plece până la pământ în fața bătrânului, să-și descopere capul și să-i șoptească o spovedanie adâncă și tainică. Deși bătrânul nu cunoștea deloc greaca și era aproape surd, a primit mărturisirea cu o blândețe proverbială. După această tainică liturghie, a rostit câteva cuvinte de neînțeles pentru minte, dar care au pătruns adânc în inima tatălui meu, provocându-i lacrimi și o bucurie de nedescris. A plecat din mănăstire ca un om transfigurat, plin de har și de Hristos.
La îndoiala mea exprimată, reacția tatălui meu a fost categorică: „Nu știu ce spui tu, eu știu ce am trăit și ce bucurie este în inima mea.” Atunci am înțeles că făgăduința Domnului către Apostoli — „bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16:22) — nu este o simplă literă, ci adevăr viu. Căci „Duhul suflă unde voiește” (Ioan 3:8) și „focul se împarte în daruri” — un mister și o minune.
Sfinții Bisericii, precum Cuviosul Paisie Olaru, sunt chipuri și moduri ale prezenței Duhului Sfânt în lume. Viața lor este o Cincizecime în miniatură, plină de puterea și lucrarea Duhului care le dă să vorbească „în limbi diferite” (cf. Fapte 2:4), depășind barierele lingvistice și etnice, împărtășind cu aproapele, ușurând povara păcatelor și reflectând, ca niște oglinzi strălucitoare, razele Treimii în întreaga creație.
Pentru rugăciunile Sfântului Tău, Doamne, miluiește-ne pe noi! Amin.
