Pr. Cristian Alexandru – Lirikos
Când Domnul Iisus Hristos pe munte-a grăit,
N-a vorbit la pietre, ci pentru tine, creștin iubit.
Învățătură bună, sfântă, dar greu de împlinit,
Aceea de-a-i iubi din suflet pe cei ce te-au rănit!
În sute de tratate, dicționare și-n multe alte cărți,
În filme de tot felul și-n alte numeroase părți,
Se spune sus și tare că cel care îți stă-mpotrivă
Îți este dușman de moarte și de el să nu ai milă!
Dacă iubești, nu vei putea ca tu să dușmănești,
Și multe calități în cel de-aproape-ai să găsești.
Căci sufletul tău din fire tinde spre desăvârșire,
Dar este legat de trupul care urăște în neștire.
De iubești doar ce sufletul tău vrea să iubească,
Fii cu grij că Sfântul Duh o să te părăsească!
Că a învățat Hristos, cu-a Sa dumnezeiască gură,
Ca să iubim din inimă pe toți care ne poartă ură!
De mergi pe drum tu să n-ai dușmănie, răutate,
Dacă fără veste, cineva străin te va lovi în spate.
La vrăjmășia lui tu fi statuie, un om cu trup inert,
De iar vrea să lovească, întoarce-i și obrazul drept!
Iar tu când vei ajunge seara la casa unde locuiești,
Pe cel care te-a pălmuit, în ruga ta să-l pomenești.
Cu fața stând la icoana cu chipul dulce-al lui Hristos,
Roagă-te Lui pentru vrăjmașul tău să fie sănătos!
