„Cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.” (Matei 10: 37)
Toată Evanghelia ne învaţă că trebuie să lăsăm cele mici de dragul celor mai mari decât ele, cele trecătoare pentru cele netrecătoare, cele rele pentru cele bune, cele de mai mic preţ pentru cele de mai mare preţ. Căci dacă Sfânta Evanghelie nu ne-ar făgădui bunurile de mai mare preţ, cine le-ar mai lăsa pe cele de preţ mic? Dacă Evanghelia nu ne-ar arăta strălucirea bogăţiilor celor nepieritoare, cine ar mai renunţa la cele ce tot strălucesc, dar sunt pieritoare? Cine ar mai renunţa la mierea şi laptele acesta, dacă nu ar găsi altfel ceva mult mai dulce? Cine ar mai lăsa tată şi mamă dacă nu şi-ar găsi o rudenie mult mai apropiată şi mai scumpă? Cine ar mai lăsa copii şi prieteni dacă nu ar recunoaşte că are de aflat pe altcineva, mult mai drag? Cine şi-ar mai da de bună voie chiar viaţa, în chinuri şi în moarte, dacă nu ar vedea că astfel dobândeşte nemurirea?
Stăpânul Hristos este mai dulce decât mierea şi laptele; El ne este nouă rudenie mult mai apropiată decât chiar părinţii noştri cei trupeşti; mai drag decât chiar copiii şi prietenii noştri; mai scump decât toate bogăţiile cele văzute; mai de preţ decât chiar viaţa, căci El este dăruitorul nemuririi fericite. Totul în lume, prin comparaţie cu El, este inferior, vulgar, amar, slab, fără preţ şi trecător. Oricine îl primeşte pe Hristos uşor va lăsa toate, pentru că a primit ceea ce este mai bun decât toate, şi pe Cel Care este El însuşi supremul bine.
O, Stăpâne Iisuse Hristoase, Comoara bunătăţilor celor veşnice, ajută-ne nouă să ne desfacem de toate şi de Tine pururea să ne lipim, Care eşti Binele şi Viaţa noastră. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci. Amin.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
