Cuviosul Paisie Aghioritul
În vremea noastră se rărește jertfa
„Copiii sunt o mare bătaie de cap”, mi-a spus o femeie ce le avea pe toate, dar care se îngreuia să aibă copii. Atunci când o mamă gândește așa, ea este o femeie netrebnică, pentru că de obicei mamele au dragoste. Pe o fată, înainte de a face familie, se poate ca mama ei s-o deștepte la ora 10 dimineața. Dar din clipa în care va deveni mamă și va trebui să-și alăpteze copilul, să-l spele, să-l curețe, nu doarme nici noaptea, pentru că pornește motorul.
Atunci când omul are duh de jertfă nu murmură, nu se îngreuiază, ci se bucură. Lucrul cel mai important este ca cineva sa aibă duh de jertfă. Dacă acea femeie ar fi spus: „Dumnezeul meu, cum să-Ți mulțumesc? Nu mi-ai dat numai copii, ci și multe alte bunuri… Câți oameni nu au nimic, iar eu am atâtea case, am avere de la tatăl meu, bărbatul meu are un salariu mare, scot încă două salarii de la chirii și nu mă chinuiesc! Cum să-ți mulțumesc, Dumnezeul meu? Nu am fost vrednică de lucrurile acestea”. Daca ar fi gândit astfel, plictiseala ei ar fi plecat, fiind înlocuită cu slavoslovia. Chiar și numai dacă ar fi mulțumit lui Dumnezeu ziua și noaptea, ar fi fost destul.
– Părinte, jertfa aduce bucurie?
– O, ce bucurie! Această bucurie a jertfei, astăzi oamenii n-o mai gustă. De aceea sunt chinuiți. Nu au idealuri în ei înșiși, Și de aceea se îngreuiază să trăiască. Noblețea duhovnicească, lepadarea de sine sunt puterea care îl pune în mișcare pe om. Dacă nu există această putere, omul se chinuiește. Mai demult, la sate, unii mergeau noaptea să deschidă fără zgomot vreun drum, fără să-i vadă cineva, ca să fie iertați atunci când vor muri. Acum rar mai întâlnești acest duh de jertfă.
Din Trezire duhovnicească – Editura Evanghelismos, 2003.
