Radu Gyr
Suntem jnepii, mergem înainte,
la-nălțimi de foc deasupra stepii
ne zdrelim de cuie şi de ținte
şi-ndârjiți, cu ghearele, cu țepii,
ne-mbulzim pe lespedea fierbinte.
Mergem înainte, suntem jnepii.
Strâmbi, chirciți, târâş pe brânci, pe coastă,
trebuie să biruim genunea,
nu ne temem câte râpi ne-adastă,
n-auzim cum mormăie furtuna,
ştim atât: că mergem sus pe creastă.
Suntem jnepii şi urcăm într-una.
Râd de-mpleticita noastră turmă
brazi trufaşi cu vârful lung de fiere,
râsul lor năvala nu ne-o curmă
şi muşcăm din piatră cu putere
şi-i lăsăm pe povârniş, în urmă.
Suntem jnepii, mergem în tăcere.
Dacă-n calea noastră sar şuvoaie
le sorbim cu sete neînfrântă,
de ne-mproaşcă roca cu pietroaie,
răzrătirea ei mai mult ne-avântă.
Totul ne-ntărâtă, nu ne-ndoaie –
Suntem jnepii şi trăim din trântă.
Poate înspre culmea cu mari focuri
trecem peste sânge şi morminte,
poate ne vom sfâşia de blocuri,
nu-i nimic, călcăm pe oseminte.
Sus ne-aşteaptă vulturii, în ciocuri
cu cununa spațiilor sfinte.
Suntem jnepii, mergem înainte.
