Judecătoarea Adriana Stoicescu – răspuns biblic pentru cei care au jignit-o după ce a criticat mișcarea LGBT

După ce a criticat modalitatea agresivă prin care se încearcă impunerea agendei LGBT în spațiul public, judecătoarea Adriana Stoicescu, vicepreședinte al Tribunalului Timiș, a avut parte de numeroase jigniri și amenințări. Dar nu a cedat și a răspuns pe pagina sa de Facebook:

Revărsarea de ură pare de neoprit. Mizeria umană iese la iveală ca uleiul deasupra apei, jignirile nu mai contenesc. Am agitat un cuib de viespi…

Numele străbunicului mei este Rosenfeld. Hai, curaj, antisemiților… Pe antebrațul Dorei, soția străbunicului meu, era tatuat numărul…Nu a convins-o nimeni, niciodată, că nu trebuie să mai strângă firimiturile când terminam de mâncat.

Așadar, nu îmi vorbiți despre minorități și drepturi fundamentale, despre prigoană și discriminare…

Nu mă puteți obliga să accept că omul trebuie lăsat să se simtă dumnezeu ca să fiți voi fericiți. Suntem miliarde cei care credem în El. Nu vă obligă nimeni să simțiți ca noi. Dar nici pe noi nu ne puteți obliga să acceptăm că vreți să schimbați lumea, așa cum a fost creată de Dumnezeu.

Ce faceți în dormitor, vă privește. Nu mă interesează că Ionică se iubește cu Petrică sau că Vasilică se iubește cu poneiul. E problema lor. Dar de ce trebuie să vă venerăm pentru asta? De ce trebuie să ieșiți în stradă iar noi să ne închinăm în fața voastră?

De ce trebuie să dăm la o parte două mii de ani și o Carte? De ce trebuie să vă lăsăm să le vorbiți copiilor despre normalitatea voastră, dar nu le putem vorbi despre El?

Aveți tot dreptul să vă simțiți liberi. De 30 de ani nimeni nu vă mai incriminează. De ce trebuie să ne incriminați pe noi?

Putem trăi împreună, știu asta. Dar voi vreți mai mult. Vreți să deveniți majoritari. Și e simplu. Copiii de 13, 14 ani sunt ușor de influențat și convinși că libertatea absolută e calea spre fericire.

Voi celebrați iubirea, noi celebrăm Iubirea. Marșul nostru se cheamă Înviere. Iubirea noastră e Iubirea Lui. Avem voie să spunem asta?

O mână de politruci pătați la suflet a pornit un război cu Dumnezeu și vreți ca noi să tăcem? Nu putem.

Voi vă serbați sexualitatea, nu iubirea și nici libertatea. Sunteți îndreptățiți să o faceți. Dar lăsați-ne și pe noi să ne serbăm Iubirea. Lăsați-ne să ieșim în stradă și să vorbim despre Cuvântul Întrupat.

Primul cuvânt rostit de prunc este mama. Oricât încercați să schimbați asta, peste milioane de ani va fi tot așa.

Vreți să vă cununați? Cununia este o Taină, la fel ca preoția. Oricât încercați să schimbați asta, peste mii de ani va fi la fel.

Vreți să Îl înlocuiți? Puteți să încercați. Nu veți reuși niciodată. Pentru că războiul ăsta nu este decât veșnicul război dintre bine și rău, dintre Dumnezeu și cel căzut. Căci la asta se reduce totul. La Dumnezeu. Poate veți câștiga mici bătălii. Dar, în final, fiți siguri că va avea El ultimul cuvânt.

Lapidați-mă. Mâine va apărea altcineva și va lupta în numele nostru!


Redăm în continuare mesajul postat inițial de judecătoare:

O mână de imberbi, cărora nu le crește barba și care nu se hotărăsc dacă să poarte sau nu sutien, a pus mâna pe planetă. În numele unei libertăți prost înțelese suntem chemați să înțepenim în poziție de drepți în fața unor specimene care, dacă trăiau în preistorie, ar fi fost micul dejun al unui animal mai pricăjit. Bărbații adevărați, avându-i în preajmă, i-ar trimite după țigări, dacă ar ști că se pot descurca în trafic. Femeile, privindu-i, își redescoperă instinctul matern. Altceva, bieții de ei, nu pot să trezească…

Oameni mici și frustrați, înțepeniți în traumele copilăriei în care, probabil, s-au simțit neiubiți, vor să legifereze frustrarea lor. Să ne facă să ne simțim vinovați pentru neîmplinirile lor. Apoi să întoarcă lumea cu susul în jos. Pentru că vor și pot. Se pretind torturați și marginalizați și ne cer să facem doi pași în spate. Să ne fie rușine că ne simțim și ne numim femei și bărbați, să ne ascundem în grote și, atunci când ieșim, să îngenunchem cuviincios, în fața oricui, dar nu în fata Lui.

În numele unei imbecilități numită corectitudine politică îi lăsăm să dea foc planetei. Și, mai ales, îi lăsăm să Îi dea foc Lui Dumnezeu. De parcă toată nebunia planetară nu ar fi de ajuns, mâna lungă a corectitudinii politice a invadat Timișoara. A murdărit-o, distrugându-i spiritul. Oameni care nu au nici cea mai mică idee despre ce înseamnă Timișoara vor să ne înregimenteze în nebunia lor.

De ani de zile avem Festivalul Inimilor. Aveam zilele în care Timișoara devenea o uriașă grădină. Aveam micile noastre bucurii ale unui oraș pe care NU ÎL MERITAȚI! Azi avem o imensă disperare. Parcurile sunt distruse. Florile au dispărut. Timișoara e plină de gunoaie și e în paragină. Mâine veți acoperi Catedrala cu o imensă pânză neagră, ca să nu vă mai deranjeze marșurile. Domul îl veți transforma în birt. Și când veți termina de transformat planeta după chipul vostru, îngropând Chipul Lui, când noi, penibilii, vom dispărea, ce credeți că se va întâmpla? Veți fi fericiți? Cu cine veți mai lupta? Când veți distruge orice urmă de normalitate, veți găsi, de fapt, ceea ce nu vreți să vedeți acum. Marele gol care vă mână înainte.

Poate în următorii ani ne veți urca în spatele autobuzului și tramvaiului. Ne veți pune semne distinctive pe haine. Ne veți trimite în lagăre să ne reeducați și să acceptăm cele 124 de genuri ale voastre.

Mi-e milă de nefericirea voastră, a celor care credeți că a fi bărbat sau femeie e rușinos. Vă înțeleg frica de normalitate și frica de moarte. Dar, într-o zi, tot veți muri. Și promit să vă aștept Dincolo și să vă întreb: A meritat?

Sursa: Facebook.

Total
6K
Shares
Previous Post

Viețile Sfinților – august, ziua 23

Next Post

Aceasta este țara de unde vin eu

Related Posts