Preot Alexandru Lungu
Bucuria din preajma sărbătorii Sfântului Ilie este fără îndoială legată de Bâlciul care transformă preț La Bâlcide câteva zile orașul Fălticeni într-un imens parc de distracție. Este un prilej să aduni toată suflarea orașului și nu numai, într-un spațiu de doar câteva mii de metri pătrați, acolo unde toți devenim o imensă familie.
Puține lucruri reușesc să ne mai strângă laolaltă. Sunt fețe pe care le vezi doar în preajma acestor sărbători, poate episodic de câteva ori pe an în vreo plimbare prin centrul orașului. Semn că bucuria și distracția reușesc încă să ne scoată din însingurarea pe care pandemia a reușit să o imprime pe sufletul nostru. Acolo la bâlci nu mai există distanță fizică, statut social și nici ifose exersate în oglindă. Și dacă sunt câteva astfel de specimene, se pierd rapid în mulțimea de oameni care devine un tot unitar, o imensă bucurie și voie bună.
De câțiva ani toată desfășurarea de forțe s-a mutat pe stadionul de lângă iaz , în zona bazei de agrement a orașului. Forfotă mare aseară și sute, poate mii de mașini. Oameni, câtă frunză, câtă iarbă. Tineri și bătrâni, părinți și copii deopotrivă, trecutul și prezentul de mână pentru o bucurie care ține aproape o săptămână, o dată pe an. Oare câte alte ocazii mai ai să vezi atâtea chipuri strânse la un loc pe durata unui an calendaristic? Poate doar vreun concert al unui mare artist sau vreo slujbă de sfințire sau Înviere, dar si atunci suntem divizați pe parohii, iar în rest suntem separați de ziduri, priorități și gusturi diferite.
Prețurile din acest an extrem de piperate, aici aș găsi un mare neajuns al sărbătorii orașului. Fiind aseară în mulțime am zărit de la distanță o mămică care își ținea pruncul de câțiva ani de mână, o fi având vrei 5 ani. După haine, deși curate și îngrijite, mi-am dat seama că nu aveau prea multe posibilități materiale. Piciul trăgea de mămică să beneficieze de o plimbare cu trenulețul, însă părea că nu există posibilități pentru a împlini o atât de banală dorință. O secundă mi-am luat ochii de pe ei și s-au risipit în mulțimea de oameni, prinși fiecare de euforia momentului.
Probabil si mama se simtea rușinată de neputința în care se afla. A fost imaginea cu care am plecat spre casă și oarecum îngreunat de povara lipsei de reacție mai rapidă din partea mea, întrucât mi-aș fi dorit să îi pot îndeplini puștiului acea minimă dorință, căci, nu-i așa, o dată pe an vine Bâlciul în oraș, iar pentru mulți este singura ocazie specială de a fi părtași la o asemenea bucurie.
Dacă vedeți în seara aceasta, cei care ajungeți în bâlci, vreun puști de câțiva ani, fără posibilitatea de a putea să se dea în trenulețul vitezoman sau poate în caruselul amețitor, îi faceți o bucurie imensă dacă îi plătiți prețul unei amintiri despre care va povesti un an întreg. Fiindcă o dată pe an este Bâlciul și doar o dată in viață suntem copii, fiind cuprinși de fiorul emoției atunci când luminile se aprind și caruselul distracției se pune în mișcare.
