La bunica în tinda luminată
Sfinții din Icoane parcă așteaptă
Să se încălzească iarăși plita
Lângă vatră să apară bunica.
Mi-e dor de ale ei plăcinte calde,
De poveștile citite-n noapte,
De ciorapii împletiți din lână,
De al ei sfat și de a ei vorbă bună.
Seara, atunci când soarele apune
Să stăm în genunchi la rugăciune,
Iarna, când nămeții-s pân` la grindă,
Să țesem la războiul cel din tindă.
În zi de sărbătoare să își pună
Din dulap, năframa cea mai bună.
Și atunci când clopotele bat
Să mergem la Biserica din sat.
Aș vrea să pot să îi trec din nou pragul
Pe nimic să nu se fii pus praful
Și s-o găsesc pe ea, cu păr de argint,
Cu suflet tânăr, chip îmbătrânit.
Toată copilăria mea e în tinda
Unde pe atâția i-a crescut bunica,
Iar când dorul de ea mă doboară,
Mă duc în tinda, care azi e goală.
Adina Cosmina Burduj
Sursa: http://www.labunici.com
