Joi, 10 martie…
Alături de inimile noastre deschise la suferința fraților noștri ucraineni cuprinși de urgia războiului, avem ajutor și pe Cuvioasa noastră Maică Parascheva, care-i mângâie pe acești oameni. Printre pelerinii obișnuiți care pășesc zi de zi în Catedrala Mitropolitană, zăresc și chipurile refugiaților care găsesc un răstimp în drumul lor ca să poposească la racla Cuvioasei. Unii cu ochii în lacrimi, alții fixați de încordarea unui drum în care cu o mână își țin strâns copiii, iar cu cealaltă un bagaj minimal. Este tot ce au putut lua cu ei. Casa și celelalte agoniseli de o viață le-au lăsat. Le-au lăsat în grija Celui de Sus…
Într-o dimineață din această săptămână, s-a apropiat o mamă cu doi copii și, cu ochii în lacrimi, mi-a arătat pe telefon: „Am fugit din Ucraina și Îl vrem pe Hristos. Avem binecuvântarea duhovnicului să ne împărtășim!”. Și au stat toată Liturghia drepți, ca niște lumânări de ceară curată, arzând pe deoparte de durerea pribegiei, iar pe de alta de dorul lui Hristos. La sfârșitul Sfintei Liturghii, le-am dăruit doi colăcei pe care îi primisem la racla Cuvioasei. În urma mea, am văzut cum credincioșii din Biserică s-au apropiat să le împartă prinoase de la parastas.
O altă întâlnire… O doamnă cu un pomelnic în mână, udat de lacrimi. Era mama care își plângea fiul și nora care și-au pierdut viața la Kiev; mai avea un fiu, soldat, pentru care a venit să se roage. Purta lacrimile pierderii, dar și ale speranței. În urma ei, o familie din Odessa. Două bunicuțe credincioase, alături de un copil cu autism. Îmi spuneau ca sunt ucenicii părintelui Iona de la Odessa, un mare duhovnic trecut deja la Domnul. Se mângâiau cu binecuvântarea Cuvioasei Parascheva, la picioarele căreia au așternut rugi fierbinți pentru toți cei dragi rămași acasă. Printre fulgi și gloanțe, ținând piept gerului și pământului spulberat.
Emoționant. Este emoționant să vezi cum cei care i-au găzduit pe refugiați vin împreună cu ei să le-o prezinte pe Cuvioasa Parascheva, cu gândul că aceasta le va spune mai multe sau le va da, măcar, puțină speranță și putere.
Și atâția alți pași purtați, dar cunoscuți doar de Dumnezeu și numărați de Îngeri și de Sfinți…
Protosinghel Ambrozie Ghinescu
Sursa: http://doxologia.ro
