Capernaum sau Cafarnaum, în traducere satul lui Naum ori satul mângâierii, de la cuvântul nahum, care înseamnă mângâiere, a fost întemeiat cu vreo 200 de ani înainte de Nașterea Domnului, în perioada elenistică. După moartea lui Irod cel Mare, Capernaumul a fost dăruit lui Irod Antipa, când teritoriul a fost împărțit între urmașii regelui idumeu, cunoscut pentru mari realizări edilitare, dar și pentru o cruzime greu de înțeles și acceptat.
Dincolo de Iordan se afla un teritoriu care aparținea regelui Filip, sugerând că satul mângâierii era o localitate de graniță, unde se încasau dările, dar și o intersecție a multor drumuri care legau ținuturile între ele, Galileea cu Damascul.
Aflat printre cetățile tranzitate ale vremii, Capernaumul nu era prea mare, avea o întindere relativ mică și locuitori puțini. Istorisirea evanghelică a Sfântului Luca ne spune că un roman păgân, căpitanul garnizoanei, a fost deosebit de prietenos cu evreii, construind sinagoga localității. Oamenii din zonă, fiind lipsiți de posibilități, au stârnit mila demnitarului roman: Și după ce a sfârșit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, era să moară. Și auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină și să vindece pe sluga lui. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta, căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga. Iar Iisus mergea cu ei. Și nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul și se va vindeca sluga mea. Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostași, şi zic acestuia: Du-te, şi se duce, şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el şi, întorcându-Se, a zis mulțimii care venea după El: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credință; și întorcându-se cei trimiși acasă, au găsit sluga sănătoasă (Luca 7, 1-10).
Mântuitorul și-a stabilit aici punctul central al activității Sale. Ni se spune că a părăsit Nazaretul și a venit și a locuit la Capernaum, lângă mare (cf. Matei 4, 13-16). Tot în Evanghelia după Matei (9, 1) ni se spune că Mântuitorul a trecut marea și a venit în cetatea Sa, ceea ce înseamnă că locul devenise, la un moment dat, foarte important, deși Domnul a spus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul (Matei 8, 20).
Apropiații Mântuitorului, după plecarea Sa din Nazaret, au venit să-L aducă acasă: Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire (Marcu 3, 21).
Din localitatea Capernaum și împrejurimi, Mântuitorul i-a ales pe ucenicii Săi, pe Andrei, cel dintâi chemat, pe Simon Petru, dar și pe fiii lui Zevedeu: Şi umblând pe lângă Marea Galileei, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci ei erau pescari. Şi le-a zis Iisus: Veniți după Mine şi vă voi face să fiți pescari de oameni… Şi mergând puțin mai înainte, i-a văzut pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui. Şi ei erau în corabie, dregându-şi mrejele. Şi i-a chemat pe ei îndată. Şi îndată ieşind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan (Marcu 1, 16-20, 29).
Evangheliile ne relatează că la Capernaum Mântuitorul a săvârșit multe minuni (cf. Marcu 1, 21 și 40-42). Soacra lui Petru, care fusese cuprinsă de friguri, a fost vindecată de Domnul, apoi aceasta I-a slujit Mântuitorului și ucenicilor Săi. Cei cu duhuri necurate, leproșii, dar și alți nenorociți s-au bucurat și ei de milostivirea Domnului.
Tot la Capernaum, Mântuitorul a readus-o la viață pe fiica lui Iair, mai-marele sinagogii.
Cunoscutul istoric Iosif Flavius a locuit o vreme la Capernaum, în urma rănilor pe care le-a purtat pe trupul său, iar mulți evrei izgoniți din Iudeea s-au refugiat în Galileea, vreme în care Capernaumul a cunoscut un real progres economic și social. Sinagoga din Capernaum este cea mai frumoasă a acelei perioade din Țara Sfântă, iar cercetările arheologice arată că a fost construită în veacul al III-lea sau al IV-lea d.Hr., însă cu siguranță alta era clădirea în care Mântuitorul Hristos a intrat, a vindecat mulți oameni care aveau duhuri necurate, rostind cuvintele care pregăteau instituirea Euharistiei: Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu (Ioan 6, 5).
La Capernaum, pelerina Egeria afirma că locuința mai mare a Apostolilor a devenit biserică. Tot aici, Domnul i-a vindecat pe paralitic și pe îndrăcit.
Sinagoga, la care se ajungea urcând numeroase trepte, era făcută din pietre pătrate, mari, după cum se observă și în vremea noastră. La sfârșitul veacului al VI-lea, un pelerin mărturisea că a ajuns la Capernaum, în casa Apostolului Petru, care era atunci bazilică, ceea ce înseamnă că între timp bizantinii construiseră o biserică măreață, așa cum dovedesc ruinele multor lăcașuri din Țara Sfântă.
După invazia arabilor, orașul s-a degradat, iar peste veacuri, pelerinii ajung să spună că din Capernaum n-au mai rămas decât câteva case de pescari săraci. La jumătatea veacului al XIX-lea, localitatea apărea pustie și tristă, după cum anticipase Mântuitorul Hristos atunci când a vorbit despre această cetate: Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi (Matei 11, 20).
De la sfârșitul veacului al XIX-lea până în prezent, în zona Capernaum s-au realizat importante săpături arheologice, care au scos la lumină multe vestigii.
Sinagoga se arată impunătoare pentru o mică localitate unde se aflau puțini oameni. Era formată din două încăperi foarte mari, una a sinagogii propriu-zise, iar în a doua funcționa o școală pentru scribi. Unii arheologi spun că ar data din veacul al III-lea, sau cu puțin timp înainte, alții spun că a fost construită chiar la începutul veacului al IV-lea. Această imagine a sinagogii este reflectată de episodul istorisit în Evanghelia după Ioan: A doua zi, mulțimea, care sta de cealaltă parte a mării, a văzut că nu era acolo decât numai o corabie mai mică şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii Lui. Şi alte corăbii mai mici au venit din Tiberiada în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise. Deci, când a văzut mulțimea că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Lui, au intrat şi ei în corăbiile cele mici şi au venit în Capernaum, căutându-L pe Iisus. Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: Învăţătorule, când ai venit aici? Iisus le-a răspuns şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică
şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl. Deci au zis către El: Ce să facem, ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu? Iisus a răspuns şi le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe Care El L-a trimis. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi? Părinții noștri au mâncat mană în pustie, precum este scris: «Pâine din cer le-a dat lor să mănânce». Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viață lumii (Ioan 6, 22-33). Acestea le-a zis pe când învăța în sinagoga din Capernaum (Ioan 6, 59).
Casa lui Petru se afla nu prea departe de sinagoga din Capernaum, iar astăzi constituie, alături de aceasta, un punct important în itinerarul mulțimilor de pelerini care ajung în Țara Sfântă. La sfârșitul veacului I, după cum au stabilit arheologii, casa a fost transformată în lăcaș de cult și apoi a fost mărită și înfrumusețată, iar pe ruinele ei s-a zidit o biserică.
Poate acel loc L-a inspirat pe Mântuitorul când a istorisit ascultătorilor pilda cu drahma cea pierdută, vorbindu-le despre bucuria unei femei care, făcând curățenie, cu atenție, în casă, a găsit drahma cea pierdută (cf. Luca
15, 1-10).
Se întâlneau în vremea aceea mai multe case-biserici, cum au fost și cele vizitate de evlavioasa pelerină Egeria, despre care am pomenit mai sus. În vremea împăratului Constantin cel Mare, Sfântul Epifanie relatează că un principe din Tiberiada a cerut îngăduință de a construi biserici asemenea celei de la Capernaum și în alte orașe ale Galileei. Era perioada de mare strălucire pentru credința creștină și din acea vreme se păstrează multe inscripții în limbile greacă, latină și siriană. Numele Mântuitorului apare de mai multe ori. De asemenea, este menționat și numele Apostolului Petru, alături de simboluri, monograme, cruci, corabie, pește și altele. Arheologii au arătat că în veacul al V-lea, bizantinii au zidit acolo o bazilică în formă octogonală, care seamănă bine cu Moscheea lui Omar din Ierusalim. S-a păstrat și o parte a pardoselii, scoasă recent la lumină, parte dintr-o măreață construcție distrusă de arabi la începutul veacului al VII-lea. După importantele lucrări arheologice, deasupra acestor ruine, deosebit de prețioase, care vorbesc despre perioada de înflorire a creștinismului în acea zonă, a fost construită o biserică nouă cu arhitectură modernă, care permite grupurilor de pelerini să săvârșească Liturghia în acel loc și mai ales să contemple urmele trecerii Mântuitorului și ale Apostolilor Săi prin cetatea pe care Domnul a iubit-o, dar unde a și regretat profund împietrirea și atitudinea pe care locuitorii au manifestat-o în vremea aceea.
† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
Sursa: http://ziarullumina.ro
