Preot Ioan Istrati
O ființă de lumină de un diafan minunat, plină de iubire și de ascultare, stă lângă mine mereu. Mă îndeamnă să înțeleg legea lui Dumnezeu și să mă unesc cu El, așa cum el s-a unit. Plânge mereu pentru păcatele mele, ca și cum ar fi ale lui. O imensă memorie de dezamăgire, speranță, încurajare, bucurie, tristețe și durere. Mereu încurajându-mă, șoptind cuvintele iubirii, suflând alene peste ființa mea adormită de întristare, sărutându-mă noaptea pe suflet, cu perpetuă grijă de mamă, cu conștiința continuei mele căderi.
Mă știe de la Botez. M-a mângâiat pe frunte când șiroia apa Duhului Sfânt peste ființa mea minusculă. A întins Mirul Mângâietorului peste toată făptura mea. A ascultat cuvintele tatălui meu cu mine în brațe, ridicându-mă între Sfintele Uși: o să fie preot. M-a învățat să mă rog. Mi-a sădit fascinația imensă pentru preoție.
Liturghisitor de taină pe Sfânta masă a inimii mele. Povățuitor printre spinii în care mă afund mereu, spre Calea Hristos.
Sfătuitor de lumină când mă rog. Îndemn, șoaptă firavă, tăcere grăind, lumină în întunericul meu.
La mulți ani, scumpul meu Înger păzitor. Iartă-mă.
