Preot Ioan Danci
Opresc deunăzi în peco să alimentez. La pompa alăturată oprește o mașină cu muzica la maxim. Coboară doi băieți și două fete, plini de bucurie și entuziasm. Unul dintre băieți alimentează, ceilalți puși pe glume.
Apoi mă observă și zice unul dintre ei:
– Tăceți, mă, că ne aude popa și ne taie limba.
Apoi încep să râdă toți în hohote!
Eu îmi văd de ale mele, dar i-am auzit că nu pot alimenta mult, pentru că fiecare dintre ei puneau din banii de meditații. Atunci m-am gândit la timpul când eram ca ei și câtă bucurie aveam când primeam ceva!
Mă opresc din alimentat, îmi spăl farurile și parbrizul și merg să plătesc! Când ajung în interior îmi plătesc motorina și mă uit pe geam spre pompa unde erau tinerii. Terminase de alimentat.
Ii zic doamnei de la casă:
– Îmi puteți spune vă rog cât s-a alimentat la pompa 5?
– Da, părinte, 65 de roni!
Îi zic:
– Vă rog, vreau să achit eu!
Achit și ies. Mă urc în mașină cu gândul că nu am făcut ceva rău. Ce mai contează că m-au luat la bășcălie sau că aveau muzica la maxim. Contează că acești copii au nevoie de fapte ca să le schimbi din mentalitate! Dacă le țineam o teorie nu făceam decât să-i provoc, dar am nădejde că prin fapta făcută să înțeleagă ceva! Nu mă judecați aspru, am făcut doar ce am simțit pe moment.
