Ierom. Savatie Baştovoi
Tristețea, oricît de dureroasă ar fi, este ceva ce ne scoate din deșertăciunea acestei lumi, ațintindu-ne atenția spre moarte și ceea ce este dincolo de ea. Avînd astfel mintea ațintită, multora li S-a descoperit Dumnezeu dincolo de gîndul la moarte.
Cînd eram mic, tata m-a luat la potcovit iapa. Luca îl chema pe fierar. Am văzut atunci ceva ce a impresionat mintea mea de copil: moș Luca a prins buza iepei cu un clește pe care l-a lăsat atîrnînd, iar el a început să lucreze la copită. “De ce a pus cleștele în buza iepei?” – am întrebat eu. “Ca să se gîndească iapa la durerea buzei și să nu simtă ce face fierarul la copită, ca să nu azvîrlă”, mi-a răspuns tata.
Orice durere sufletească trecătoare este ca un clește pe care Îngerul ni-l prinde de buză ca să poată Dumnezeu lucra la primenirea noastră pentru viața veșnică. Numai de nu am da cu piciorul.
