,

La serbarea populară

Într-un parc se pregătea o serbare populară, la care oamenii erau primiți doar cu bilet. Multi voiau să intre, dar bani de bilete nu aveau. Un bo­gat a hotărât să pună la încercare patimile ome­nești și a aruncat în mulțime un pumn de monede: bani din aur fals, printre care se afla și unul de argint adevărat. Copiii s-au aruncat după mo­nede, s-au luat la ceartă, s-au bătut, până când au strâns toate monedele – însă la banul de argint nu s-a uitat nimeni, căci toată lumea se gân­dea că aurul, de, este mai prețios decât argintul. Cei care țineau în mână bani falși se simțeau tare fericiți, însă deznodământul a fost amar și neaș­teptat: când s-au dus să cumpere bilete, s-a dovedit că banii lor sunt falși și polițiștii i-au dus la închisoare. Unul a fost mai iscusit decât toți: vă­zând ce s-a întâmplat cu tovarășii lui, a aruncat banul din aur fals și s-a dus să-l caute pe cel din argint. Când l-a găsit a cumpărat bilet și a intrat în parc, la serbare.

Tâlcuire: serbarea este Împărăția Cerurilor, împărăția bucuriei nemuritoare. Monedele fal­se sunt poftele trupești, slava deșartă și amăgi­rea de sine, care îi depărtează pe oameni de Îm­părăția bucuriei adevărate și îi duc în împărăția chinului și a beznei. Argintul curat simbolizea­ză bunătatea lăuntrică și adevărul lăuntric al su­fletului drept. Copiii înnebuniți după sclipirea amăgitoare a lumii acesteia sunt păcătoșii. Copi­lul care a aruncat aurul fals și s-a grăbit să cau­te argintul îl simbolizează pe păcătosul care s-a pocăit.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Extras din De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos– traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2018.