Preasfântă Maică şi Fecioară,
Nădejdea sufletului meu,
Tu eşti a mea mijlocitoare
La Milostivul Dumnezeu.
De n-ar avea în ceruri lumea
Rudenie de pe pământ,
Atunci ar fi pustie viaţa,
Asemenea unui mormânt!
De nu erai Tu primăvară
A veacului înţelenit,
Ar fi rămas de-a pururi iarna
Şi soarele n-ar fi zâmbit.
De n-ai fi revărsat Tu zorii
Peste pământul adormit,
Atuncea umbra cea de moarte
Ar fi rămas fără sfârşit.
Iar astăzi, Preacurată Maică,
Când toţi ne-am abătut la rău,
De nu Te vei ruga fierbinte
Ne părăseşte Fiul Tău!
Trimite semn de pocăinţă
Poporului nedumerit
Şi adă iarăşi la credinţă
Pe sufletul cel rătăcit!
Dezleagă, Preacurată Maică,
Cătuşele celor robiţi
Şi dăruieşte-le răbdare
Creştinilor năpăstuiţi!
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
