Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului: 3 informații de știut despre ziua de 31 iulie

Postul Adormirii Maicii Domnului este una dintre cele mai importante perioade de pregătire duhovnicească din Biserica noastră Ortodoxă. Cunoscut în popor și sub numele „Postul Sântmăriei” sau „Postul Sfintei Marii”, el va începe în acest an luni, 1 august 2022 şi se va încheia peste două săptămâni, în ziua de 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

Înainte de a intra propriu-zis în postul Sfintei Marii, creștinii marchează, în ziua de 31 iulie un moment de „hotar”, care face trecerea de la alimentele de dulce către cele specifice postului, zi care mai este numită și „lăsatul secului” sau „lăsatul de sec”. Aflați ce înseamnă această expresie, dar și care sunt informațiile cele mai importante pe care ar trebui să le reținem, legate de ziua de 31 iulie, la nivel liturgic, duhovnicesc și alimentar, în noul editorial de la acest sfârșit de săptămână.

  1. La o primă vedere, termenul „sec” din sintagma „lăsatul secului” pare că ne pregătește pentru regimul alimentar sărac în grăsimi și uscat din zilele postului. Însă, semnificația este una mult mai profundă. Marele liturgist român Badea Cireșanu ne explică faptul că, din punct de vedere etimologic, sintagma „lăsatul secului” s-ar fi format printr-o aglutinare (un procedeu de formare a cuvintelor prin lipirea strânsă a unei particule sau a unul cuvânt de alt cuvânt), de la expresia „lăsatul seculului”, a secolului sau a timpului acestuia lumesc, cu toate ale sale, așa cum este el definit de Sfântul Apostolul Ioan: „Tot ce este de la lume, aceasta este: pofta trupului si pofta ochilor și trufia vietii” (I Ioan 2, 16). În alte limbi există diferiți termeni pentru a denumi acest moment de trecere. În limba italiană, spre exemplu, termenul folosit este „carnevale”, adică „adio carne”, din acea zi începând Postul.
  2. Ziua de lăsatul secului este, totodată, un fel de „graniță” inclusiv la nivel liturgic. Începând cu această zi, în aproape toate parohiile din cuprinsul Patriarhiei Române, preoții înconjurați de credincioși încep să înalțe rugăciuni aparte, chemând-o în ajutor pe Maica lui Dumnezeu. Este vorba, mai ales, despre săvârșirea, la ceas de seară, a celor două Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov. Mai ales în mănăstiri, slujba Paracliselor Maicii Domnului este integrată, în aceste zile aparte de postire, în cadrul slujbelor Laudelor bisericești, fiind oficiată seara, după Ceasul al IX-lea și rânduiala Vecerniei. Din punct de vedere etimologic, termenul „paraclis” înseamnă mângâiere sau chiar întărire duhovnicească. Spre deosebire de Acatist, trăsătura distinctivă a paraclisului este includerea unui canon de rugăciune către Sfântul a cărui mijlocire este cerută (în cazul de față către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu), numit și canon de mângâiere. Părintele Patriarh Daniel spunea că „poporul nostru simte în citirea Paraclisului o tărie spirituală, un ajutor, bucurie și pace. Deci, Paraclisul este un izvor de putere duhovnicească, un izvor de întărire, încurajare și biruință asupra ispitelor, suferințelor, bolilor și necazurilor”.
  3. Deși Postul Adormirii Maicii Domnului este o perioadă specială, de „antrenament” pentru trup și de îmbunătățire a sufletului, există anumite categorii de persoane cărora le este permis să postească mai puțin, din motive binecuvântate, iar acest detaliu considerăm că este important de cunoscut chiar din pre-ziua intrării în post. Aducem ca argument, în acest sens, o hotărâre a Sfântului Sinod al BOR din data de 27 februarie 1956, pe care nu foarte mulți o cunosc, și care poate fi rezumată în câteva puncte: a) copiii până la împlinirea vârstei de 7 ani să fie dezlegaţi de pravila postului, putând consuma tot timpul anului orice fel de alimente; b) copiii cu vârste cuprinse între 7-12 ani, credincioşii de orice vârstă care suferă de o boală ce necesită un regim alimentar special, precum şi femeile însărcinate sau care alăptează, trebuie să postească miercurile şi vinerile de peste an, prima şi ultima săptămână şi Postul Mare şi din cel al Crăciunului, cinci zile din Postul Sfinţilor Apostoli și Postul Adormirii Maicii Domnului, ajunul Crăciunului şi al Bobotezei; 29 august şi 14 septembrie; c) în restul zilelor din posturi, categoria sus menţionată poate mânca peşte, icre, ouă, lapte şi brânză (deci nu şi carne); d) în anumite situaţii, mai ales când este vorba de condiţii toxice de muncă, duhovnicul poate face unele dezlegări la post, dar acestea nu trebuie să depăşească limitele descrise mai sus.

Cuviosul Paisie Aghioritul, unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit în Sfântul Munte Athos, spunea că „Maica Domnului nu ne lasă, ci ne poartă în spate, numai noi să vrem aceasta şi să nu dăm din picioare, ca şi copiii neastâmpăraţi”. De aceea, după tradiția moștenită de la străbuni, până în zilele noastre, din catedralele marilor orașe și până în Bisericuțele uitate de vreme din vârf de munte, de la mic la mare, bunici și nepoți se lasă „duși în spate” și se roagă într-un glas Maicii Domnului, cerându-i să îi ocrotească, să îi păzească de tot necazul și, mai cu seamă, să îi ajute să sporească, în zilele de post care urmează, pe drumul virtuților.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro

Total
192
Shares
Previous Post

Patriarhul Teoctist, prieten al tradiției filocalice și al oamenilor rugători

Next Post

Minunile arată marea bunătate a lui Dumnezeu faţă de noi

Related Posts