Un tânăr musulman din Iași, cu studii de drept, în câteva rânduri, face un rechizitoriu al secularismului și devine un avocat al Bisericii Ortodoxe cum rar am putut observa în ultima vreme. Finalul, în care explică cum a vertebrat ortodoxia neamul românesc în istorie, cum l-a sublimat antropologic, zici că este scos dintr-un articol scris la “Timpul” de Eminescu, adus la zi! Nu credeți? Ia citiți!
Deci, Fattah Tano:
“Eu sunt musulman și cu toate astea nu înțeleg cum își permite statul să dea dictate și ordine și să impună controlul și cenzura ritualurilor bisericești.
Tot seculariștii, într-un alt moment hidos al istoriei, respectiv Revoluția Franceză, au impus secularismul pe care generația naivilor de la 1848 l-a dus mai departe și implementat de multe ori prin mijloace vecine cu subversiunea. Tot ei, seculariștii, au cerut separarea Bisericii de stat și acum tot ei cer supunere oarbă a Bisericii față de stat – un act de necinste birocratică, de ipocrizie irațională (ca orice marxism, de altfel, pentru că genetica acestor măsuri și atitudini guvernamentale dictatoriale este una profund marxistă).
Cum să urli “separarea bisericii de stat”, dar după aia să ceri bisericii să joace dansul cazon? În cazarma care devine societatea noastră, Biserica nu poate fi înregimentată, nu e moral.
Cum sa impui secularismul și după tot tu să îi ceri Bisericii să se înroleze în ceea ce va deveni societatea penitenciară a lumii de mâine?
Eu, ca musulman, susțin total Biserica Ortodoxă Română: este o instituție fundamentală pentru sufletul acestui neam. Este un depozitar de cultură, tradiție și valori identitare profunde ale neamului, cu un rol absolut fabulos în supraviețuirea și perpetuarea culturii noastre și a limbii române, precum și pentru înfăptuirea idealului național de acum un secol, respectiv Unirea.
Cine atacă Biserica Ortodoxă este ca și cum și-ar scoate propriul sânge din vene și propriul suflet și l-ar arunca la câini ca să fie ros pe o margine fetidă de stradă în ceea ca va fi Europa de mâine – a națiunilor fără identitate, fără steaguri, fără cultură, fără inimă, fără suflet”.
Tot respectul, Fattah!
