Viața în comunitate a impus anumite legi care să-i protejeze pe cei slabi de cei puternici, pe cei buni de cei răi, pe cei drepți de cei meschini. La modul ideal, legea nu ar trebui să strîmtoreze pe nimeni dacă este bun, drept și nu caută profituri necinstite. Cu toate acestea, fiecare societate a ajuns la legi și forme de organizare care au nedreptățit pe unii și au avantajat pe alții, de multe ori împotriva virtuții și dreptății. Acest fapt se întîmplă oriunde avem de-a face cu legi, căci nu este suficient ca o lege să fie bună și dreaptă, ci și ca legiuitorul să fie drept.
Interpretarea legilor a creat în timp breasla avocaților și judecătorilor, făcând ca, în cele din urmă, criteriul hotărîtor care instituie dreptatea să fie cel al emoției și calității legiuitorului, nu al calității legii. Acesta este principalul motiv al sîngeroaselor răsturnări de putere care au dus la schimbarea legilor și înlocuirea legiuitorilor.
Cu alte cuvinte, orice lege este imperfectă atîta timp cît este instituită de oameni pentru oameni și ajunge să fie interpretată de un judecător care este și el om. Principiul de drept care spune că „orice lege este perfectibilă” poate fi tradus și prin „orice lege este imperfectă”. Această imperfecțiune și instabilitate ale legilor ne fac să le resimțim adesea ca pe un atac la libertatea noastră.
Niciun om nu este liber în fața legii, oricît de drept, din punct de vedere moral, ar fi. Așa se face că și pînă și Hristos a fost condamnat la moarte prin interpretarea forțată a unei legi.
Legea, menită să îl apere pe om, poate ajunge o unealtă de pedeapsă și răzbunare nedreptată atunci cînd este folosită de legiuitori nedrepți. Iată de ce Însuși Dumnezeu ajunge să-Și abroge propriile legi, instituind o epocă a harului și a iubirii, în care nu frica de pedeapsă, ci virtutea să fie cea care instituie armonia socială. Dumnezeu vine să ne spună că orice bine făcut din frică nu este o virtute. Omul nu poate fi schimbat prin legea fricii de pedeapsă, ci doar prin libertatea la care se ajunge prin iubire. „Lege nouă dau vouă: iubiți-vă unii pe alții!”
Extras din Cu fața descoperită – Preot Savatie Baștovoi, Editura Cathisma.
