AFIEROSIRE= închinare, dăruire.
ARHONDARIC= casă pentru găzduirea oaspeților (pelerinilor).
ARSANA= de la latinescul „arsenal” (chei, debarcader, cală). Toate mănăstirile athonite dispun de mici porturi cu chilii, magazii, chei și loc de ancorare pentru vapoarele de mic tonaj.
ASCULTARE= responsabilitate încredințată de Stareț unui ucenic; lucrul de care acesta trebuie să se ocupe.
ATHON= vârful cel mai înalt al Muntelui Athos.
AVATON= legea care oprește intrarea femeilor în Sfântul Munte.
BATIUȘCA= formulă rusească de adresare ce arată o dragoste și un respect deosebit.
BINECUVÂNTARE= încuviințarea pe care o dă Starețul unui monah pentru orice fel de lucru; darul pe care Starețul îl oferă unei persoane.
CANDELĂ NEADORMITĂ= candelă aflată de obicei în fața unei icoane făcătoare de minuni sau a icoanei hramului bisericii respective și care este astfel supravegheată încât să ardă continuu zi și noapte.
CANON= rânduiala de rugăciune personală pe care monahul o face la chilia sa; pedeapsă pe care o primește cel care a căzut în vreo greșeală.
CATISMĂ= chilie sau colibă al cărei viețuitor este întreținut de către mănăstirea de care ea aparține.
CHILIE= clădire de dimensiuni mai mari, cu bisericuță încorporată, deținând mai mult teren de jur-împrejur. Depinde de mănăstirea pe raza căreia se află și este mai mare decât coliba. Chilie se mai numește și camera personală a monahului.
CHINOVIE= mănăstirea în care toate sunt în comun (de obște).
COLIBĂ= (1) locuință monahală depinzând de un schit, cu bisericuță încorporată și foarte puțin teren în jur. (2) coliba comună, locuința monahală simplă.
DICHEU, DICHEOS= stareț al unei chilii care administrează întregul schit timp de un an de zile, având în grijă și biserica schitului și a pelerinilor.
ECLEZIARH= monahul care se îngrijește de biserica centrală a mănăstirii și, în general, de slujbele bisericești.
EPITROP= deținătorul celei mai mari responsabilități, după stareț. Într-o mănăstire, epitropii sunt doi sau trei și se aleg pentru un an de zile. Ei sunt administratorii mănăstirii.
IDIORITMIE, IDIORITMIC= mănăstirea idioritmică este cea cu viață de sine; monahii pot să aibă un mic venit și să-și rânduiască singuri masa și programul de rugăciune. Este administrată de epitropi, care se schimbă în fiecare an.
ÎNCHINOVIERE= stabilirea într-o mănăstire cu viață de obște și primirea ca membru al frățimii.
KATHOLIKON= biserica centrală a unei mănăstiri.
KIRIAKO= biserica centrală a unui schit, unde se adună monahii schitioți în Duminici și la praznice mai mari pentru slujbă. Lângă kiriako se află și arhondaricul schitului. Kiriako se mai numeau și catacombele primilor creștini.
METOC= clădire mănăstirească aflată la depărtare de mănăstirea de care aparține. Este condusă de un econom.
ORA BIZANTINĂ= este în vigoare în Sfântul Munte și este reglată după apusul soarelui, moment în care este ora 12. (ziua are întotdeauna 12 ore, iar noaptea 12 ore). Diferă de timpul obișnuit în funcție de sezon.
PARACLIS= bisericuță de mici dimensiuni.
PRIVEGHERE= slujbă care durează toată noaptea (aprox. 9 ore) în cinstea Domnului, a Maicii Domnului sau a Sfinților. În Sfântul Munte priveghere se mai numește și canonul personal de rugăciune al monahului.
PROIESTOS, PROISTAMEN= cei mai de seamă monahi dintr-o comunitate, deosebiți prin experiență și prin viețuire.
PROSMONAR= monahul care are în grijă o icoană făcătoare de minuni, păzindu-o și primind, în același timp, pe cei care vin să se închine.
RUCODELIE= (lucru de mână) denumește o lucrare pe care călugărul o împlinește cu binecuvântarea duhovnicului și din care se întreține. (ex.: pictură, sculptură, împletitul mătăniilor, etc.)
SCHIT= complex monahal alcătuit din mai multe chilii, care se supune mănăstirii pe teritoriul căreia să află.
SFÂNTA CHINOTITĂ= este formată din reprezentanții celor 20 de mănăstiri athonite, are sediul la Karyes și concentrează toată puterea administrativă a Sfântului Munte.
SINAXĂ= adunare.
STAREȚ= bătrân îmbunătțit; călăuzitorul duhovnicesc al obștei.
TREZVIE= starea de continuă atenție (priveghere) a monahului pentru a-și ține mintea curată de gânduri și ațintită către Dumnezeu.
TUNDERE (ÎN MONAHISM)= slujbă în timpul căreia fratelui i se taie patru șuvițe din păr în semnul Sfintei Cruci, i se schimbă numele și depune voturile monahale (ascultarea, sărăcia de bunăvoie și fecioria).
Sursa: Ieromonah Antonie, File de Pateric din Împărăția Monahilor. Sfântul Munte Athos, Ed. Christiana, Bucuresti, 2000.
