Preot Savatie Bastovoi
Am pus ieri un citat din Fernando Pessoa despre limba ca patrie pentru că de 30 de ani aud peste tot că acest citat aparține lui NIchita Stănescu. Nu a fost un afront adus poetului iubit și nici limbii române, ci doar o ironie care arată gradul de cultură al ideologilor români.
Acei ideologi care au făcut zeci de reforme ale limbii române doar de cînd am intrat eu la liceu: aberațiile cu â și î, cu “sunt”, obsesia “cacofoniilor” și a repetițiilor inadmisibile (boală freudiană), lupta cu regionalismele și arhaismele, iar la urmă de tot feminizarea lui “soldat” prin “soldată”, asta după ce acum vreo zece ani s-a luptat cu “profesoara” și “directoarea” care nu puteau fi decît “profesor” și director”.
Da, tot în DEX. Acel DEX în care acum cîteva luni au fost “legiferate” cîteva sute de cuvințele noi ale limbii “române”, din categoria “focusat” și “job”.
Îmi amintesc cu cîtă îndîrjire s-a luptat în Basarabia cu cele cîteva zeci de cuvinte rusești pătrunse în limba română, cuvinte care și pînă azi nu au echivalent românesc și se folosesc, dar nimeni nu s-a gîndit să le bage în DEX. În zona Banatului sînt multe cuvinte sîrbești, în Ardeal ungurești, apoi turcești, evreiești, țigănești, cum e și firesc acolo unde coviețuiesc oameni cu limbi diferite, dar ele nu ajung în DEX, ba chiar sînt cuvinte blamate, ca într-un adevărat holocaust al minții.
Ce aveți, românilor, cu arhaismele, regionalismele, cu limba vechilor cazanii? Sau vi se pare că avem o limbă de mare influență planetară încît să ne permitem să epurăm din limba noastră cuvintele și frazeologismele pe care s-a format însăși gîndirea acestui neam? Mai aveți să vă scremeți să demonstrați cît de latină sau cît de slavonă este limba noastră? Sau nu vă e destul că e română și e a noastră?
Sau poate nu sînteți români, cei care faceți DEX-ul și vă bateți atîta cu limba noastră, încît ți se pare că e o limbă care s-a inventat ieri și are mereu nevoie de ajustări în normele de scriere? Mai aveți să inventați alfabetul în mileniul trei?
Nefericit este poporul care a făcut o ideologie politică a propriei limbi, dar pierde cu fiecare epocă monumente prețioase din propria Civilizație, pierde strălucirile propriei limbi.
Un popor care se laudă o dată pe an că limba română este patria sa, dar nu studiază în facultățile de filologie nici măcar literele în care s-a scris această limbă vreme de 500 de ani.
Un popor care are mii de doctori în filologie care nu pot citi o pisanie scrisă în româna veche pe o biserică, nu pot citi un titlu tipărit de Dosoftei, deși tot ei trudesc să ne bage cuvinte parazit din jargonul Internetului, ei care învață sanscrită și engleza lui Shakespeare nu s-au gîndit o clipă că e Rușine pentru un doctor în filologie românească să nu poată citi textele românești vechi?
Ce învățați, românilor? Ce altă limbă română mai aveți și ce altă cultură vă este mai scumpă, decît cea pe care s-a clădit acest neam?
Am avut de mic o aplecare asupra înțelesurilor lumii, înțelesuri care se cuprind în cuvinte, de aceea am avut mereu o sfială în fața colii albe pe care urma să scriu. Am trecut de la literele rusești la literele latine pentru a scrie românește, iar acest proces s-a făcut studiind îndreptarele ortografice și ortoepice ale marelui filolog român Alexandru Graur. Am vrut să nu mă fac de rușine în fața românilor atunci cînd am mers să fac liceul în România. Am scris și scriu literatură română, ducînd limba română în lume, prin cărțile care mi s-au tradus în Franța, Italia, Germania, Macedonia, Rusia, SUA.
Limba nu e politică schimbătoare, limba este civilizație, limba este rugăciune. Și țineți minte un lucru, dacă tot vă place să vă mîndriți, un lucru cu adevărat de mare mîndrie: limba română este una din puținele limbi de rugăciune, o limbă în care s-a tradus Liturghia și tot Octoihul bizantin, fapt care s-a petrecut acum multe sute de ani, astfel încît este un dat singular al poporului nostru. Nici o altă limbă vorbită din lume nu se poate lăuda cu asta: nici rusa, nici italiana, nici engleza, nici vreo altă limbă vorbită astăzi, căci rușii se roagă în slavonă, italienii în latină, grecii în greaca veche, limbi care nu se mai vorbesc. Unicul popor care vorbește în limba liturghiei și a Octoihului este poporul român. Cu asta lăudați-vă, că de restul e plină lumea.
