În fiecare an, în ziua de 25 martie, creștinii ortodocși de pretutindeni prăznuiesc cea mai veche sărbătoare închinată Maicii lui Dumnezeu: Buna Vestire sau Blagoveștenia, așa cum mai este ea numită în popor, aflată exact la nouă luni înainte de Naşterea Domnului. Acest slăvit praznic de la finalul lunii martie ne aminteşte tuturor de momentul în care Sfântul Arhanghel Gavriil, cunoscut ca fiind tâlcuitorul voii lui Dumnezeu și cel care aduce oamenilor veștile cele bune, a anunțat-o pe Fecioara Maria că-L va naște pe Iisus din Nazaret, Mântuitorul întregii lumi.
Momentul Întrupării Mântuitorului, dar și al Tainei Zămislirii Sale neprihănite au reprezentat dintotdeauna subiecte de interes pentru teologii Bisericii, dar și pentru istorici și bibliști, în general, care au căutat să descopere data, anul, locul etc. în care s-au întâmplat aceste eveniment. De aceea, în preajma Praznicului Bunei Vestiri din acest an, ne-am gândit să vă aducem în atenție câteva informații legate de locul în care se afla Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, atunci când a primit Vestea cea Bună a Întrupării Mântuitorului, după tradiția Bisericii noastre.
Cea mai veche sărbătoare creștină
Înainte de toate, trebuie să reținem că temeiul scripturistic al sărbătorii îl găsim în Evanghelia după Luca, capitolul 1, versetele 26-38, unde citim că la șase luni de la zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Arhanghel Gavriil a fost trimis din nou pe pământ spre a da de veste, de această dată în orașul Nazaret din Galileea, la o fecioară pe nume Maria: Şi intrând Îngerul la ea, a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28).
Buna Vestire este, de altfel, prima sărbătoare confirmată în documentele bisericești, dintre cele închinate Maicii Domnului. Marele nostru liturgist român și profesor de teologie, Părintele Ene Branişte, afirmă într-unul dintre volumele sale faptul că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al II lea (681-683). La început, aceasta era doar locală şi cu denumirea de „sărbătoarea aşteptării Naşterii Domnului”. Unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, precum cele din Spania sau Milano, o sărbătoreau pe 18 decembrie. Variaţia datei de prăznuire a existat până în sec. XI, când data de 25 martie s-a generalizat mai întâi în Apus. În urma stabilirii datei de prăznuire a Nașterii Domnului, ziua de 25 martie fost hotărâtă și în Răsărit, așa cum există până astăzi, cu nouă luni înainte de Naşterea Domnului.
Indiferent în ce zi din săptămână ar cădea, sărbătoarea Bunei Vestiri este însemnată în calendarul ortodox cu dezlegare la untdelemn, vin şi peşte. Tipicul cel Mare al Sfântului Sava cel Sfinţit (439-532), cartea care cuprinde rânduieli și indicații pentru toate slujbele bisericești din cele trei perioade liturgice ale anului bisericesc (Triodul, Penticostarul și Octoihul), explică motivul dezlegării din această zi: „Buna Vestire, în oricare dintre zilele Sfântului Post se va arăta și până la Duminica Floriilor de se va întâmpla, dezlegăm la peşte şi la vin. Şi mâncăm o dată în zi, afară de sâmbătă şi duminică. Iar în Săptămâna cea Mare, până în Joia cea Mare, dezlegăm la vin şi la untdelemn. Iar în Vinerea cea Mare, numai la vin”.
În ce loc a primit Maica Domnului Buna Vestire?
Deși în Sfânta Scriptură nu găsim niciun indiciu legat de locul în care se afla Maica Domnului în momentul Bunei Vestiri, s-a transmis până în zilele noastre tradiţia locală conform căreia Fecioara era la fântâna din apropierea casei unde locuia, pentru a scoate apă. Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Luca nu dă detalii asupra locului precis al evenimentului, însă în Protoevanghelia lui Iacob, text apocrif din secolul al II-lea, scriere neinclusă în canonul Sfintelor Scripturi, citim că „Într-o zi a luat ulciorul și s-a dus la apă. Când iată o voce îi spune: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată ești între femei”.
Până astăzi, fântâna aceasta (Ain Sitti Mariam în arabă) este publică, fiind construită deasupra unei fântâni foarte vechi, folosită încă din antichitate. Aceasta se alimentează cu apă din izvorul Maicii Domnului, aflat sub Biserica Ortodoxă a Bunei Vestiri din Nazaret, cunoscută și ca Biserica Sfântului Arhanghel Gavriil. Istoria acestei Biserici este strâns legată de importanța sa în tradiția creștină și de locul său ca unul dintre cele mai venerate locuri de pelerinaj din lume. Construcția actuală a Bisericii datează din secolul al XVIII-lea, fiind construită pe ruina unei Biserici mai vechi. O caracteristică aparte a Bisericii este reprezentată de arhitectura sa impresionantă, care îmbină armonios elementele bizantine. Interiorul Bisericii găzduiește diverse elemente artistice și arhitecturale, inclusiv fresce vechi și multe alte Icoane. De asemenea, în incinta Bisericii se află un Altar și un amvon, decorate cu simboluri creștine deosebit de interesante.
Din absida nordică a acestui sfânt locaș, pelerinii care ajung să se închine aici pot coborî până la paraclisul Izvorului Maicii Domnului. De când există acest izvor, indiferent de secete, de timpurile mai grele sau mai ușoare prin care a trecut orașul Nazaret, ori de starea arhitecturală a Bisericii, accesul la izvorul făcător de minuni al Maicii Domnului nu a fost întrerupt niciodată.
Structura actuală a fântânii datează din anul 1967, când vechea fântână a fost restaurată și consolidată. În urma unor cercetări arheologice efectuate între anii 1997-1998, s-a descoperit o reţea de tunele subterane pentru apă, bizantine şi cruciate, care pornesc de la această fântână și merg către casele din apropierea ei. În aceste tunele au fost găsite fragmente de ceramică din secolul al II-lea. În anul 2000, fântâna Maicii Domnului a fost restaurată din nou, păstrându-se întocmai arhitectura și forma ei inițială.
Înainte de încheiere, merită să menționăm că despre frumusețea Bisericii Bunei Vestiri, locul unde Maica Domnului a primit vestea mântuirii neamului omenesc – dacă putem spune astfel – a scris și Părintele Ioanichie Bălan, atunci când a mers într-un pelerinaj la Mormântul Domnului, în toamna anului 1974, cu un grup de 30 de pelerini români, în fruntea cărora se afla Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie din Mănăstirea Sihăstria, propus spre canonizare în anul 2025. După ce face o scurtă prezentare a orașului Nazaret, Părintele Ioanichie rămâne profund impresionat de acest loc încă de la intrare: „Intrăm în curtea largă și plină de flori și copaci mediteraneeni. […] De aici începe taina mântuirii neamului omenesc! Aceasta este primaBbiserică creștină pe pământ. Aici a vorbit Fecioara cu Arhanghelul Gavriil și s-a rostit pentru prima dată Numele lui Iisus Hristos. În Biserică se intră prin latura de sud. Alături de ușă, sub streașină, este o mică fântână, din care gustăm cu toții apă. Se numește „Izvorul Maicii Domnului” […].Vedem cum izvorăște apa din stâncă, în amintirea Preasfintei Fecioare. Iar în zidul vechi observăm o mică fereastră care dă afară. După tradiție, se spune că pe aici ar fi intrat Sfântul Arhanghel Gavriil la Maica Domnului și i-a adus vestea cea bună a mântuirii noastre.”
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
