Sfântul Nectarie din Eghina
Lucrarea de căpetenie a omului este rugăciunea. Omul a fost plăsmuit să-L laude pe Dumnezeu. Aceasta este lucrarea care i se potrivește. Numai aceasta explică ipostaza sa duhovnicească. Numai aceasta îi justifică poziția însemnată pe care o are el în cadrul creației. Omul a fost plăsmuit ca să-L adore pe Dumnezeu și să participe la dumnezeiasca Sa bunătate și fericire.
Ca și chip al lui Dumnezeu cum este, tânjește după Dumnezeu și aleargă cu sete să se înalțe spre El. Se desfătează cu rugăciunea și cu cântarea de laudă. Duhul său se bucură și inima sa saltă. Cu cât se roagă mai mult, cu atât sufletul său se golește de dorințele lumești și se umple de bunătățile cerești. Și cu cât se depărtează de cele pământești și de plăcerile vieții, cu atât mai mult dobândește desfătarea cerească. Iar experiența noastră adeverește acest adevăr.
Dumnezeu binevoiește în acele rugăciuni care se săvârșesc cum se cuvine, adică cu conștiința nedesăvârșirii și nevredniciei noastre. Iar pentru a exista o astfel de conștiință, se cere o desăvârșită lepădare a sinei noastre celei rele și ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, se cere smerenie și lucrare duhovnicească neîntreruptă.
Încredințați-vă toate grijile voastre lui Dumnezeu, căci El poartă grijă de voi. Nu vă împuținați cu sufletul și nu vă tulburați. Cel care cercetează adâncurile ascunse ale sufletelor oamenilor, cunoaște și dorințele voastre și are puterea să le împlinească așa cum El știe. Voi să cereți de la Dumnezeu și să nu vă pierdeți curajul. Să nu credeți că, de vreme ce dorința voastră este sfântă, aveți dreptul să vă plângeți atunci când rugăciunile voastre nu sunt ascultate. Dumnezeu împlinește dorințele voastre în modul pe care voi nu-l cunoașteți. Așadar să vă liniștiți și să-L chemați pe Dumnezeu.
Rugăciunile și cererile de la sine nu ne povățuiesc la desăvârșire. La desăvârșire ne povățuiește Domnul, Care vine și Se sălășluiește înlăuntrul nostru atunci când împlinim poruncile Sale. Și una din primele porunci este să se facă în viața noastră nu voia noastră, ci a lui Dumnezeu. Iar aceasta să se facă cu acrivia cu care se face în Cer de către Îngeri, ca să putem și noi să spunem: „ Doamne, nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu” și „facă-se voia Ta, precum în Cer așa și pe pământ”.
Așadar, fără Hristos înlăuntrul nostru, rugăciunile și cererile noastre duc la înșelare.
