Cine merge după soare şi vede numai ceea ce-i arată soarele, acela n-a făcut încă niciun pas în cercul lăuntric al fiinţei, ci, privind la cariatidele din faţa muzeului, a uitat să mai intre în muzeu.
Cine merge după soare şi, râzând ziua întreagă, se sprijină din trandafir în trandafir, după apusul soarelui se va întoarce plângând, sprijinindu-se din spin în spin.
Soarele ne descoperă slovele; înţelegerea ne învaţă să citim cuvintele, dar numai Dumnezeu este legătura între cuvinte şi înţelesul lor.
Viaţa ne învaţă cele trecătoare, moartea întăreşte învăţătura vieţii, dar Dumnezeu respinge amândouă învăţăturile.
Viaţa ne numără zilnic prin fapte; moartea ne înfricoşează zilnic cu coasa legii, iar Adevărul ne îmbărbătează zilnic: „Nu vă temeţi! Eu v-am pregătit loc de cinste deasupra faptelor şi am rupt coasa legii.”
Extras din Gânduri despre bine și rău – Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Predania.
