Mă gândesc la moartea mea…

Pr. Visarion Alexa 

Maica Domnului a postit, înainte de Adormirea Sa, aflând de la înger că se va muta la Domnul. Postul anticipează și pregătește, într-un fel, moartea noastră.

Așadar, când pui în fața postului, judecata lumii, grijile vieții, grijile lumești, toate pălesc, pentru că: “În zadar se tulbură tot pământeanul.” Câte nu rămân după moartea noastră? Nu ne-nsoțesc nici faima, nici avuția, nici frumusețea, nici tinerețea. Toate ale trupului rămân aici și, dacă nu ai învățat din timpul vieții să cultivi puterile sufletești, odată cu moartea va începe întunericul. Postul este un exercițiu foarte bun și pentru a conștientiza că viața noastră pe pământ este “abur și fum”, “vis ce trece”, postul este o încercare de a ne aduce cu picioarele pe pământ, la realitatea existenței noastre.

Pune ghemul de gânduri, de frământări și griji lumești care te stăpânesc într-o zi, în adâncul acestui post și vezi ce rămâne din el.

Tradiția bisericească spune că Maica Domnului, înainte de Adormirea Sa, și-a chemat toate prietenele și a împărțit tot ce avea, ca nu cumva să plece în Împărăția lui Dumnezeu cu inima lipită de ceva. I-au lăsat lângă Ea, în mormânt, un Brâu din lână de cămilă, pe care l-a țesut cu Mâinile Ei și care se află astăzi în Mănăstirea Vatopedul din Muntele Athos.

Încercați să trăiți în acest post cu gândul la moartea dumneavoastră. Încercați să meditați adânc la acest fapt și veți vedea că toată tulburarea vieții se va destrăma. Încercați să vă concentrați asupra lucrurilor care contează înaintea morții și astfel veți reuși să cerneți ceea ce este neputincios și nefolositor în clipa cea de pe urmă. Zile și nopți la rând pierdem agitându-ne și frământându-ne pentru gânduri și griji pe care moartea ni le ia într-o clipă.

Vă voi spune o istorioară…

Părintele Nicolae Bordașiu, pe când era tânăr, văzându-l într-o bună zi pe Patriarhul Iustinian Marina privind îndelung pe fereastră, îl întreabă: “Preafericirea Voastră, dar ce ați pățit?” “Mă gândesc la moartea mea…”. “Preafericirea Voastră, dar sunteți om tânăr, ce gând este acesta?” “Părinte Nicolae, un creștin care nu se gândește la moarte este un creștin falimentar, eșuat. Dacă nu vrei să eșuezi, du-te și ia-ți loc de veci…”

Cimitirul este un mare profesor, să știți. Acolo, în liniștea unui cimitir, se ascund adânci filosofii…

Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar Postul Maicii Domnului să vă smulgă din cele lumești și să vă îndrepte spre cele duhovnicești, iertând tuturor toate și trăind, cu adevărat, în învățătura creștină.