– Gheronda, recunoştinţa faţă de Dumnezeu este suficientă pentru a ne îndemna la lupta împotriva patimilor?
– Numai recunoştinţa faţă de Dumnezeu nu ajunge; este nevoie şi de intenţie bună, de recunoaşterea păcătoşeniei şi de asceză făcută cu mărinimie.
– Pomenirea morţii ajută la lucrarea lăuntrică?
– Da, ajută mult. Dacă ne aducem aminte de moarte cu nădejde în Dumnezeu, vom cunoaşte deşertăciunea acestei lumi şi vom fi ajutaţi duhovniceşte. De aceea să aducem în mintea noastră Judecata lui Dumnezeu şi să nu uităm că vom fi judecaţi pentru păcatele pe care le-am făcut şi de care nu ne-am pocăit. Să mă gândesc: „Ce fac? Cum de trăiesc cu atâta nepăsare? Unde mă voi duce dacă mor în clipa asta? Oare am făcut vreun contract cu moartea? Mor şi mici şi mari”. Dacă mă gândesc că Dumnezeu poate să mă ia peste puţin, atunci nu voi păcătui.
Ca să moară patimile, trebuie să cugetăm la moarte, la Judecata viitoare, şi să pătimim şi noi din mărinimie pentru Hristos, Care atât de multe a pătimit ca să ne mântuiască. Lupta împotriva patimilor este o mucenicie continuă, dar dulce, pentru păzirea poruncilor, pentru dragostea lui Hristos. Mai bine să murim eroic, decât să fim biruiţi de patimi şi să-L rănim pe Hristos.
– Gheronda, mă simt strâmtorată în nevoinţa pe care-o fac.
– Dacă te doare când scoţi un spin din deget, cu cât mai mult când dezrădăcinezi din lăuntrul tău o patimă! Apoi să mai ştii că atunci când omul se străduieşte să taie o patimă, ispititorul pune piedici, iar omul se simte strâmtorat, aşa cum se simte strâmtorat demonizatul când i se citesc exorcisme, fiindcă se dă o luptă, se războieşte cu diavolul; apoi însă este slobozit.
Curăţirea lăuntrică nu se face fără osteneală, apăsând pe butoane. Patimile nu se taie dintr-o dată, aşa cum trunchiul copacului nu se taie cu o singură fierăstruire. Fierăstrăul taie mult timp până ce trunchiul este tăiat dintr-o parte în alta. Şi treaba nu se termină aici. Pentru ca trunchiul să devină mobilă, de câtă osteneală nu este nevoie! Trebuie să fie cioplit mai întâi, să fie făcut scânduri, pe care să le ia apoi tâmplarul ca să le facă mobilă folositoare.
– Şi dacă nu înţeleg că această trudă este necesară?
– Atunci vei rămâne buturugă şi vei fi aruncată în foc.
Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
