– Gheronda, care este cea mai înaltă lucrare duhovnicească pentru monah?
– Nu-ţi aminteşti ce i-a răspuns Avva Sisoe acelui monah care i-a spus că mintea lui se află neîncetat la Dumnezeu? „Acesta nu este un lucru mare, ci lucru mare este să te ai pe tine mai prejos decât toată zidirea”[1].
– Cum poate, Gheronda, cineva să se simtă „mai prejos decât toată zidirea”?
– Într-o zi, cercetându-mă pe mine însumi, încercam să găsesc un animal cu care să mă pot compara şi am ajuns la scarabeu[2]. Însă atunci când am observat ce face, am văzut că sunt mai rău decât el. Ştii ce face scarabeul? Taie în bucăţele bălegarul pe care îl găseşte pe drum, îl face mingiuţe, le rostogoleşte în afară şi astfel curăţă drumul. Văzând aşadar lucrarea lui, mi-am spus în sinea mea: „Eşti mai rău chiar şi decât scarabeul, pentru că acesta, o insectă atât de mică, curăţă drumul de gunoi, pe când tu, om făcut de Dumnezeu, cu păcatele tale aduni bălegar în «Templul lui Dumnezeu»[3]. Vreau să spun că, cu cât omul cugetă mai mult la binefacerile lui Dumnezeu şi vede că nu se face vrednic de ele, se simte tot mai vinovat şi mai rău decât toţi oamenii, mai rău decât toate animalele, mai rău chiar şi decât diavolul. Căci îşi spune în sinea sa: „Diavolul a păcătuit cu gândul o singură dată, pe când eu păcătuiesc în fiecare zi, atât cu gândul, cât şi cu simţurile. Deci sunt mai rău decât el”.
– Gheronda, nu este periculos să cugete cineva că este mai rău decât diavolul?
– Este periculos numai pentru omul care nu are vitejie duhovnicească şi se deznădăjduieşte uşor. Unul ca acesta trebuie să-i spună diavolului: „Oricum aş fi, sunt mai bun decât tine. Prin urmare, nu mă va lăsa Hristos, ci nădăjduiesc că mă va mântui”. Însă unul care are vitejie poate spune: „Diavolul face bine cu lucrarea lui, dar eu ce fac?”.
[1] Op. cit.
[2] Gen de insectă din ordinul coleopterelor, cu corpul negru, lat şi turtit, cu capul şi picioarele dinţate, care se hrăneşte cu excremente. Această insectă, pentru ca ouăle ei să scoată larvă, le pune în nişte baloane mici făcute din excrementele animalelor, pe care le rostogoleşte cu picioarele şi le aşează într-un loc sigur.
[3] Vezi I Corinteni 3, 16; II Corinteni 6, 16.
Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
