Maica Domnului a alungat gripa 
cea aducătoare de moarte

Gheorghia Moraitis din Mesolonghi povesteşte: „În anul 1918 s‑a abătut peste Mesolonghi o gripă mortală. În ciuda tuturor strădaniilor depuse de medici, gripa se transmitea de la unul la altul şi după câteva zile oamenii mureau răpuşi de boală. În fiecare zi mureau câte douăzeci şi cinci-treizeci de persoane, pe care le transportau carele şi le îngropau fără să le însoţească la groapă vreun preot. Era o epidemie înfricoşătoare.

Acelaşi lucru se întâmpla şi la Agrinio, unde mureau în fiecare zi patruzeci-cincizeci de persoane, în Etoliko şi în satele dimprejur. Când conducătorii oraşului au văzut cât de multe victime erau şi cât de repede se întindea boala, s-au înţeles cu episcopul şi au trimis oameni la Mănăstirea Maicii Domnului Prusiotissa. L‑au rugat pe egumen să aducă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului în Mesolonghi, ca să înceteze epidemia. Icoana a trecut mai întâi prin Agrinio, unde chiar de la primele ore ale sosirii ei au încetat să mai moară oameni, iar cei bolnavi s‑au însănătoşit. Cei din Agrinio au voit să ţină icoana mai multe zile, dar au venit trimişi din satele învecinate care cereau icoana, fiindcă şi acolo mureau oameni.

Pe data de 1 noiembrie 1918 icoana a ajuns cu trenul şi în Mesolonghi. Aici localnicii aşteptau de cu noapte în locul numit Finikia. Ploua torenţial şi medicii recomandaseră să nu meargă nimeni să întâmpine icoana. Exista pericolul ca, datorită îmbulzelii, oamenii să se molipsească uşor de gripă unul de la celălalt, iar ploaia să înrăutăţească situaţia şi astfel să fie mai multe victime. Dar oamenii simpli şi credincioşi au arătat mai multă încredere în Maica Domnului decât în medici. Şi nădejdea lor n‑a fost înşelată.

Au întâmpinat‑o, aşadar, pe Maica Domnului, au adus pe jos icoana ei în Mesolonghi şi au purtat-o pe străzile oraşului, făcând cereri pentru mântuirea lor. Nimeni nu s-a molipsit de gripă, ci chiar şi cei care erau bolnavi s-au tămăduit. Din ziua în care Maica Domnului a venit în Mesolonghi nimeni nu a mai murit de gripă.

În amintirea minunii şi în semn de recunoştinţă au strâns bani şi au făcut un sfeşnic cu şapte braţe pe care l-au dăruit mănăstirii. Au făcut şi o copie a icoanei Maicii Domnului Prusiotissa, care se păstrează până astăzi în Biserica Sfintei Parascheva”.