Preot Alexandru Lungu
Am așezat teancul de pomelnice pe noptieră. Este trecut de ora 21. Îmi așez gândurile pentru ziua de mâine. Chiar dacă sunt împrăștiat 6 zile pe săptămână, Duminica este a Domnului și merită măcar 4 ceasuri să îi ofer toate gândurile mele.
Îmi vibrează telefonul și privesc după câteva minute puțin superficial. “Părinte, Dumnezeu m-a salvat în urmă cu câteva săptămâni de la moarte. Eu obișnuiam să merg în fiecare sâmbătă la discotecă și Duminica eram de regulă prea obosit pentru a reuși să mă trezesc la timp pentru Liturghie. Totuși, în urmă cu câteva săptămâni, am văzut pe pagina Sfinției Voastre o postare , în jur de ora la care vă trimit în această seară mesajul. Scriați simplu, “mâine să fim la Liturghie”. Nu știu de ce am citit mesajul acela, nu pot înțelege ce s-a întâmplat cu mine, dar am renunțat la ideea de a pleca în acea noapte spre discotecă.
De obicei eram preluat de un bun prieten de acasă și ne prindea dimineața. I-am scris că în acea noapte nu mă simt bine și să plece fără mine. La ora 2 noaptea telefonul a început să sune fără oprire. Mă trezesc buimac de cap și văd numele prietenului meu pe display-ul smarphonului. Îi răspund și îi aud vocea speriată. “Am avut accident când mă întorceam de la club. În fața mea a fost un camion cu lemne și o bucata s-a desprins și a perforat parbrizul. Dacă ai fi fost pe scaunul din dreapta, nu cred că ai fi supraviețuit.” Am închis telefonul și m-am așezat speriat în pat până dimineață. Ar fi putut fi ultima mea noapte. Nu știu cum să vă spun, dar cumva prin dumneavoastră Dumnezeu mi-a salvat viața. Abia acum am avut curajul să-mi adun gândurile și să vă scriu acest mesaj. Dacă vreți puteți să-l postați cu rugămintea de a-mi păstra identitatea ascunsă. “
Nu am ce să mai completez mai mult decât atât: Mâine la Liturghie!
