La ora 12 noaptea au bătut la ușa bisericii. Era o bunicuță care cerea preotului să meargă să împărtășească un bolnav. Preotul s-a pregătit și a ieșit împreună cu ea. Se apropie de o căsuță săracă, ce semăna cu o baracă. Bătrânica deschide ușa și îl bagă pe preot într-o cameră. Deodată preotul se află singur cu bolnavul.
Bolnavul îi arată prin gesturi ușa și strigă:
– Pleacă de aici! Cine te-a chemat? Eu sunt ateu și ateu vreau să mor.
Preotul s-a pierdut.
– Dar nu am venit eu singur. Bătrânica m-a chemat!
– Care bătrânică? Eu nu cunosc nicio bătrânică!
Preotul, așa cum stătea în fața bolnavului, a văzut deasupra capului bolnavului o fotografie cu femeia care-l chemase.
Îi spune, așadar, arătându-i portretul:
– Uite, ea este!
– Care ea? Nu știi ce vorbești, părinte! Aceasta este mama mea. Ea murit de ani de zile!
În acea clipă au înghețat amândoi. I-a cuprins o teamă sfântă. Bolnavul a început să plângă. Și după ce a plâns, a cerut să se spovedească. Iar apoi s-a împărtășit.
Mama lui din Cer se îngrijise să-i arate calea mântuirii.
