În inima Levantului, în părțile Paflagoniei, este o vestită Biserică închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghie și numită Frățirnomul. Și, fiind aceasta odinioară aproape ruinată, iar locuitorii ținutului aceluia puțini și săraci, nu se găsea nimeni s-o dreagă și s-o înnoiască.
Iată însă că o ceată de copii luaseră obiceiul să se joace în locul acela pustiu și părăsit, iar printre aceștia se afla și unul mai pirpiriu și mai sfios din fire, pe care totdeauna ceilalți îl biruiau și făceau haz pe seama lui, necăjindu-l foarte. Iar bietul copil, sătul să fie mereu învins și umilit de tovarășii săi de joacă, întoarse într-o bună zi privirile înlăcrimate către acea Biserică a Sfântului Gheorghie, rugându-se așa:
„Sfinte Gheorghie, bunule, ajută-mă să biruiesc și eu măcar o dată, și îți voi aduce în Biserică o bunătate de plăcintă, cum știe mama să facă.“
Și deodată, copilul prinsese a obține biruință după biruință în jocurile cele copilărești, de nu le venea celorlalți să-și creadă ochilor! Deci, plin de mare bucurie și recunoștință, dădu fuga acasă și se rugă de mama-sa să-i facă o plăcintă pentru a o dărui Sfântului Gheorghie, după cum îi făgăduise.
Înduioșată de rugămințile copilului, dar având și mare evlavie la Sfântul Mucenic, femeia făcu o plăcintă de-ți lăsa gura apă, iar copilul se grăbi să ajungă cu ea caldă înaintea Altarului. Dar trecând pe acolo niște negustori și intrând să se închine în Biserică, se îmbiara să mănânce plăcinta cea bine mirositoare, sub cuvânt că Sfântul n-are trebuință de bucate pământești. „S-o împărțim și s-o mâncăm noi, iar în locul ei să punem tămâie, ca să fie de cinstea Sfântului!“. Și așa făcură.
Numai că, terminând de mâncat și voind să iasă din Biserică, nu mai dibuiau ușile, care se făceau mereu ca zidul dinaintea lor. Speriați, oamenii prinseseră a se ruga și puseră la Altar câte un ban de argint, dar calea tot nu le fu deschisă. Apoi puseră câte un ban de aur, iar în cele din urmă câte-o pungă întreagă, și numai atunci putură să iasă, ducându-se în ale lor. Și cu bănetul acela s-a început, se zice, înnoirea acelui sfânt lăcaș, mai frumos decât fusese vreodată, căci auzind de acea minune, mulți dreptcredincioși săriră în ajutor, nu numai din ținutul acela, ci și din cele învecinate. Iar în acea bBiserică semne și minuni nenumărate s-au săvârșit de-a lungul vremii, arătând puterea și cinstea întru care Sfântul Gheorghie este ținut de Dumnezeu și reamintind veșnic că puritatea copilăriei este temei de sfințenie și cheie a Împărăției Cerurilor.
Sursa: http://www.crestinortodox.ro
