De ce nu trebuie sărbătorită ziua de 8 martie?

Cu toții știm că 8 Martie este „ziua internațională a femeii”. Cu toate acestea, în ultimii ani ne-am dat seama că această zi se serbează doar în țările fostei URSS și în unele țări foste socialiste. De ce în celelalte țări nu se serbează aceasta zi? 8 Martie nu e ziua femeii, ci a unui tip de femeie – a femeii-revoluționară. Iată de ce în țările unde mișcarea comunistă nu a prins rădăcini, această sărbătoare nu s-a păstrat.
De ce însă ziua femeii-revolutionar a fost pusă pe 8 Martie? Cine din liderii mișcării a fost concediat? Cine a fost arestat? Cine din ei s-au născut în această zi? Nici un răspuns… De aici reiese că motivele creării acestei sărbători nu au fost istorice, sociale sau publice. Ceva personal se asocia la fondatorii acestei sărbători cu această dată. Odată ce motivele au fost personale, ar trebui sa cercetăm mai îndeaproape persoanele, care de altfel ne sunt cunoscute înca din copilărie. Numai că abia nu demult ne-am permis să observăm că nu doar apartenența la Internațională și ideile
revoluționare erau comune pentru ei, ci și o legătură etnică. Internațională, cum s-a constatat mai târziu, în mare parte era uninațională. Este un fapt fără de care nu se poate vorbi despre mișcarea revoluționară din Europa sfârșitului secolului 19 – începutul secolului 20.

Anume evreii au ridicat popoarele împotriva “lumii violenței” și au propus ca ea să fie “distrusă din temelie”. Instinctul mitic al revoluției pune întrebarea astfel: “Au fost în istorie femei care au ridicat poporul în lupta contra tiraniei și au avut succes?”. Rugând un european să dea un nume de femeie-lider, el negreșit va răspunde: Ioana d’Arc. Dar Clara Țetkin e evreică și pentru ea mai familiare sunt asocierile cu evenimentele din istoria poporului său. Pentru evrei Ioana d’Arc se asociaza cu Estera din istoria biblică. De aceaa, atunci când Partidul a pus problema înființării unei sărbători feminine, Clara Țetkin și-a adus aminte de Estera. Cu multe secole în urmă Estera și-a salvat poporul de mânia unui tiran. Istoria aceasta este prezentă nu numai în Biblie. Esterei este închinată cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Ea se serbează la sfârșitul lunii februarie – începutul lui martie. Această sărbătoare nu are o dată fixă (ca și Pastele creștin) și e posibil ca în anul când s-a înființat “ziua internațională a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba în fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotărât ca ziua femeii-revoluționar să se serbeze aparte de Purim.

Indiferent de aceasta însă, în fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purimul. Numai că în acea zi au fost nimiciți 75.000 de oameni – elita țării, din imperiul persan. Cum se poate sărbători o zi de măcel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sărbătoare în special pentru copii (unde se cântă, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase până nu mai deosebesc diferența dintre expresiile “blestemat fie Aman” și “binecuvântat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii. Nu a fost o bătălie (cum încearcă unii să explice), în care și evreii și perșii să se lupte cu armele în mână, ci anume un măcel. Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că înțelegerea evenimentelor petrecute în cartea Estera este diferită în creștinism și iudaism. Creștinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Său să fie nimicit de dușmanii perși, iar iudaismul vede în toate popoarele un dușman, care ar trebui să fie nimicit asemenea perșilor.

Există în istoria gândirii iudaice o părere precum că toate popoarele sunt oștile evreilor, iar evenimentele Purimului amintesc cum trebuie să se procedeze cu ele. În creștinism, războaiele și robia babiloniană din Vechiul Testament sunt înțelese în mod alegoric. În iudaism însă s-a păstrat înțelegerea literală a normelor și exemplelor vechi-testamentare. De ce un popor în istoria căruia au fost atâtea suferințe, care a trecut prin atâtea devăstări, sărbătorește un masacru care în vechime i-a reușit? Internaționala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: că Purimul e sărbătoarea nimicirii dușmanilor, iar dușmanii Revoluției bineînțeles au fost nu numai capitaliștii, ci și Biserica. În acest caz e lipsită oare de motivație presupunerea că în conștiința liderilor evrei ai Internaționalei, mișcarea revoluționară feminină se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obișnuință cu sărbătoarea Purim? Creștinismul sărbătorește femeia într-un mod smerit, așa cum se cade. De fapt nici nu e normal să existe o sărbătoare diferențiată pe sexe, că din moment ce există o sărbătoare a femeii, logic ar fi să existe și o sărbătoare a bărbatului, dar aceasta nu este. De aceea credem că femeia este subapreciată atunci când i se închină o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-și asigura condiția de om. Creștinismul nu sărbătorește firea umană, ci cinstește nevoințele lăudabile ale sfinților, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, mucenițe sau cuvioase, după nevoințele lor. Dar există o zi anume, prin care Biserica cinstește femeile împreună, și anume ziua mironosițelor. Duminica mironosițelor, zi în care sunt slăvite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitorul, unele chiar până la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosițe Maria Magdalena. Pentru a înlătura ideea de
discreditare a femeii în fața bărbatului, Tradiția le numește nu numai sfinte femei, ci și întocmai cu Apostolii. Oricine viețuiește în Hristos, bărbat sau femeie, este mai presus de oricine viețuiește după legile lumii căzute, indiferent că ar fi bărbat sau femeie.

Surse:
Aparatorul.md
https://apologeticum.wordpress.com/2010/03/06/ziua-femeii-de-8-martie-
Apologeticum.wordpress.com