Preot Ioan Istrati
În geana nopții, la 6, am fost să o spovedesc și să o împărtășesc pe o băbuță de 90 de ani. Mă aștepta la marginea patului. Avea niște ciorapi de lână frumoși. Geamul deschis, aer curat, păhărelul de vin și lumânarea aprinsă. O bucurie nespusă în priviri. Mi-a sărutat mâna cu respect. Eu am binecuvântat-o.
După ce a primit pe Dumnezeu în ființa ei, bătrânica sfioasă mi-a zis: părinte, am făcut de dimineață niște plăcințele în rolă, vă rog să serviți… Erau fierbinți și minunate.
Am întrebat-o: mamaie, mata ai trecut prin multe, ce-i cu negura asta care a cuprins pământul?
Ehei, părinte… Eu am prins și războiul, tata a murit într-o tranșee la Don, și sovieticii care violau toate femeile din sat, și staliniștii lui Dej care au băgat juma de țară în pușcării, și epoca de aur, și epoca de jaf de acum.
Pentru toate este un sfârșit. Prafu’ o să se-aleagă de toate regimurile.
Singurele lucruri pe care le-am avut mereu și ne-au salvat au fost credința în Dumnezeu, lacrimile mamei la rugăciune și Sfânta Împărtășanie cu Hristos Dumnezeu.
