Am abordat practicile yoga venind dintr-un haos relativ, mi-am format si am căutat să-mi impun un program zilnic, am căutat să mă disciplinez si am avut iluzia că fac ceva. Îmi puneam corpul la punct, spuneam eu. Am trecut de frica de ridicol, dat fiind pozitiile corporale si anumite practici putin anormale în ochii celorlalti. Apoi încet acumulam anumite experiente si anumite cunostinte la care, consideram eu, nu tot profanul are acces. Mă consideram destept. Mă impregna mândria. Eram mai individualist. Mă pândeau toate pericolele rezultate din cultivarea (aproape inconstientă) a propriului ego, hrănindu-l zi de zi, ceas de ceas.
In timpul meditatiilor trebuia ca orice sugestie interioară ce ar veni să o consider ca fiind de la ”întelepti” (Shambala) si să o urmez. Este ca telefonul fară fir la care, culmea aberatiei, mă chinui să mă conectez singur. Aceasta este valabilă pentru acei din MISA condusă de Gregorian Bivolaru, care se proclamă sus si tare singurul guru din România ajuns la iluminare?!?
Convingerea mea lăuntrică este că se face magie neagră fară nici un fel de scrupul sub masca yoga. Prin yantră pot fi zăpăcite si manevrate mase de oameni. Această MISA având o structură organizatorică bine pusă la punct e un fel de panaceu naţional.
Din constatările mele ulterioare cred că oricine porneste prin yoga, sau karate sau orice altă cale pseudo-spirituală, este prins în niste energii (draci) de care se ancorează în subtil si care, oricât ar crede el că este independent si deplin lucid, îl manevrează mai mult sau mai putin. In momentul în care persoana realizează necesitatea desprinderii, si mai mult, trecerea spre crestinism, apar dificultăti mari, suferinte fizice, neajunsuri de tot felul, întâmplări cel putin stranii, nemultumiri lăuntrice, tensiuni nervoase, sechele fizice (tremurături) etc. deci, in general se constată că atâta timp cât mergi pe o cale pseudospirituală totul merge (sau crezi tu) bine. Dar când vrei să te eliberezi de cale, sau mai mult să te îndrepti spre Dumnezeu, multe îti vor sta împotrivă. Din cauza aceasta multi vor fi deconcentrati. Am constatat că multora din colegii care caută să meargă la biserică, practicând in acelasi timp si yoga sau karate sau altceva, le este rău. Un rău, în general, momentan. Efortul pentru simpla rămânere în biserică este cu mult mai mare în acest caz.
Deci, dacă prin simpla practicare a uneia din căi apare în subconstient si vizibil, tendinta depărtării de Biserică, atunci pentru cei din MISA problemele (cred eu), sunt cu mult mai mari. Cred că prin ”simbolul” lor, telefonul, sunt usor de sugestionat de către oricine are interesul. Grupul de la centru, din jurul lui Bivolaru stie ce face.
Prin yoga apare supradezvoltarea ego-ului si exacerbarea unor dorinte mai vechi înrădăcinate, obsesii, individualizare, un pic de izolare si pierderea simtului realitătii. Prin această pierdere a realitătii se produc dezordini sociale si în viata fiecăruia. Cunosc câteva cazuri de familii ”respectabile” pe cale de a se destrăma. In cazul pe care îl cunosc mai bine, mama (practicantă yoga) îsi neglijează total copiii si sotul. Este prinsă nu mai în yoga, în executarea asanelor si, pur si simplu, nu se poate discuta cu ea. Sotul, după ce a îndurat destul timp starea de lucruri, este hotărât să rezolve într-un fel problema; s-a ajuns până acolo încât vrea să dea divort. Aceasta e doar un exemplu din ceea ce ”produce” yoga chiar la nivel de intelectuali titrati.
Tinând cont de faptul că ”fascinatia” în yoga apare când e vorba de energii si corpuri subtile, de alte forme de viată sub formă de energii, mi se pare interesant de dezvoltat ideea că nu e corect să apelezi si să lucrezi tot timpul cu energii create (ca în yoga), când se poate apela la ceva necreat, Duhul Sfânt. Pentru a mă desăvârsi nu pot apela la ceva nedesăvârsit, deci creat. (Mihail S.).
***
Au trecut cam doi ani si jumătate de când am încetat cu desăvârsire frecventarea cursurilor de yoga si practicarea acesteia. De atunci mă lupt, cu ajutorul lui Dumnezeu, împotriva deprinderilor si a invătăturilor yoghine, lucru deloc usor, întrucât, fară să realizez primejdia, am asimilat unele învătături adăugându-le modului meu de viată. In cele ce urmează am să scriu despre experienta mea personală, ca fiind ceva trăit, câteva din semnele care au produs în mine neliniste si tulburare si prin care Dumnezeu m-a scos din această cursă a vietii.
Primul semn. După câteva sedinte de yoga am devenit nelinistit. Eram tulburat fizic si psihic. Psihic, pentru că tot ce învătam era nou, învătătură pe care eu o întelegeam ca pe un amestec de stiintă si religie, a cărei scop final era unirea cu Dumnezeu, sau după cum am auzit pe instructor zicând odată, să devii un nimeni, cumva în afara răului si a binelui.
Lupta mea a început cand am văzut această tentă religioasă la care nu mă asteptam si pentru care eu nu venisem. Eu m-am înscris la yoga pentru că aveam ideea că-i o stiintă medicală deosebită si o gimnastică teribilă, atras mai mult de această gimnastică prin care vedeam o cale spre o sănătate deosebita, spre realizarea unei mobilităti articulare de care credeam că am nevoie la cătărarea sportivă de dificultate pe stâncă pe care o practicam ca alpinist.
Al doilea semn. Când am auzit că raportul sexual, calitatea acestui raport care se poate realiza prin yoga te poate duce la unirea cu infinitul (nu îndrăznesc să mai scriu cu Dumnezeu), nelinistea mea a crescut întrucât nu mai intelegeam latura religioasă, curătenia acesteia. Pentru că, Dumnezeu stie cum, dar, atunci când am aflat acestea mi-a venit în minte porunca: ”Să nu fii desfrânat”.
Al treilea semn. Când am auzit pe instructor zicând că putem merge si la biserică; dar el a avut atunci o expresie deloc linistitoare pentru mine, zicând: ”Biserica vrea să-L tină pe Dumnezeu numai pentru ea”. La această afirmatie mi-am adus aminte că am auzit cândva vorbindu-se despre stricarea bisericilor, de izgonirea preotilor si de defăimarea a tot ce tine de Biserică. Tot atunci, în sala în care mă aflam, mintea mea a realizat că această defăimare si lepădare de Biserică si slujitorii ei ar fi posibilă din moment ce Dumnezeu poate fi scos din Biserică prin această învătătură yoghină. Această afirmatie a instructorului si acest argument al mintii mele au avut menirea să-mi coboare nelinistea spre amărăciune si să-mi ridice în surdină ideile despre scopul acestei ”Miscări de integrare spirituală”, cum am aflat mai târziu că se numeste toată treaba aceasta.
Al patrulea semn. Intr-o zi instructorul ne aduce în sală un număr de fotografii tip ”poster” cu cei mai renumiti maestri yoghini fiecare cu titlul său, dar printre ei Hristos!!! Hristos yoghin!?! Eu stiam că Hristos e Dumnezeu! Aud pe acolo, pe la instructor, că ar fi o reîncarnare a lui Rama-Krishna, unul dintre cei mai îndrăgiti maestri indieni care a ajuns la desăvârsire pe calea Tantra Yoga, un stil de yoga prin care se ajunge la desăvârsire prin contact sexual!!! Nedumerire totală.
Al cincilea semn. In altă zi aud pe instructor zicând că ei urmăresc unirea cu Dumnezeu si nu doar mântuirea, iar eu stiam atunci că nimic nu poate fi mai mult decât mântuirea sufletului si mă întrebam: Oare într-adevăr poate fi yoga o cale a unirii cu Dumnezeu, unire despre care pentru prima dată am aflat că ar fi posibilă? Aceasta a sporit si mai mult nelinistea si războiul gândurilor.
Din cele scrise până aici, puteti deduce că organizatia aceea spiritual-yoghină în paralel cu latura fizică, adică cu practicarea exercitiilor fizice yoghine, avea si această latură religioasă de învătătură mistică-religioasă asiatică.
Al saselea semn a fost credinta în reîncarnare. Ei zic că se reîncarnează continuu până ating desăvârsirea si se unesc cu Dumnezeu, si că, dacă nu evoluează spiritual, se reîncarnează în vietăti inferioare.
La această veste nu mai întelegeam ce rost au iadul si raiul nostru crestin. Tin minte că întrebat fiind despre asta, instructorul a zis că este si rai si iad, dar atunci altă explicatie nu a dat.
Al saptelea semn, au fost anunturile de a merge la mare, la Costinesti, undeva pe o plajă de nudism, numai noi yoghinii, sau undeva prin apropierea Clujului, unde ar fi nu stiu ce punct de interes deosebit pentru această organizatie, si invitatiile la filme video greu de calificat. Mărturisesc că am fost si eu la vreo două si nu m-am simtit bine deloc; la unul mi-a venit rău si a trebuit să ies din sală (ne aflam într-o sală de cursuri la Universitatea Al. I. Cuza-Iasi); filmul se chema Shocking Asia.
De asemenea si experientele în grup. Erau foarte multi care în timpul exercitiilor scoteau niste zgomote urâte si cadeau lesinati. Instructorul ne spunea că sunt neelevati adică sunt necurati la anumite centre de fortă, care reprezintă anumite nivele de elevare spirituală, după parerea lor, si că nu trebuie să ne tulburăm.
De aici înainte am să vă povestesc din cele ce s-au pe trecut cu mine în timpul asanelor: După cum spun ei de-a lungul coloanei vertebrale, s-ar afla un număr de centri de fortă. Fiecare centru are efectele lui proprii asupra organismului, atât pe plan fizic, cât si în cel intelectual. Pentru toate acestea sunt anumite pozitii corporale, miscări, asane cum le zic ei, în care trebuie să stai. Aceste centre sunt activate cu energie telurică din pămant si energie cosmică, ce s-ar afla pe anumite nivele în spatiu.
Practic, ne arăta postura respectivă, ne spunea cum să ne concentrăm, asupra cărui centru, si cum să constientizăm fluidul energetic care s-ar capta pe centrul dorit pentru scopul-urmărit, si natura acestui fluid teluric sau cosmic. Eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, am uitat multe din vrăjitoriile acestea,- asa că nu mai tin minte tot ce am învătat.
Aceste exercitii le învătam si practicam acolo în grup si fiecare singur acasă. Aveam sedinte de meditatie la ore fixe, care trebuia să le facă fiecare acasă, fiind controlate telepatic de la distantă de instructor sau chiar de la Bucuresti de Bivolaru, din câte am înteles. Mai târziu mi s-a implantat, pentru că într-adevăr se implantează ceva, un sunet despre care ziceau că este neînregistrabil pe aparate, o anumită rezonantă din cuvântul Haum prelung. Concret: intram câte unul în sală unde instructorul, stând pe un scaun, ne punea capul între genunchi, ne punea mâinile cumva pe cap, după câte mai tin minte, si scotea acel sunet. Când l-am auzit nu mi-a plăcut, mi s-a părut chiar urât, dar am tinut asta pentru mine, după care spunea că avem această ”mantră”, iar noi în timpul sedintelor de grup sau personale, trebuia să-l căutăm în minte concentrându-ne. După ce prin concentrare eliminam toate simturile, trebuia să-mi pun în minte că eu sunt Rama-Krishna, Hristos sau alt maestru si după ce făceam această unire sau identitate mintală, începeam să caut în minte ”mantra” sau acest sunet pe care îl receptionam ca pe un zumzet al unui roi de albine sau murmurul unei ape, cântec de fluier sau alte sunete. Această concentrare dura între 20-30 minute.
Eu am primit o singură mantră, despre care am vorbit si pe care am practicat-o, dar un coleg cu care practicam această nebunie, ar fi auzit că în final se vor implanta nouă sau zece mantre, în decursul a cinci sau sapte ani, cât urma să tină acest curs. Când se facea în grup au fost cazuri de horcăieli si de lesin. Personal am avut o vedenie stranie, pe care o povestesc cu frică: Când ajungeam în sală, pe la inceputul sedintei, se începea cu niste miscări ale corpului mai usoare. In timpul acestor miscări eu mă gândeam la Dumnezeu, pentru că ei ziceau să ne gândim în acest timp la ceva elevat, si deodată văd, nu stiu cum că ochii îi aveam închisi, două pisici negre că sar din gura mea si fug spre fereastră; una am văzut-o disparănd după pervaz, a doua era aproape să ajungă la perete si să sară pe geam. M-am speriat si am tresărit, dar am apucat să văd a doua pisică, cea care nu ajunsese până la geam, intorcandu-se in fuga si intrand inapoi in gura mea! (diavolul n.n.)
O alta experientă stranie: Ne aflam intr-o sală de sport si in timp ce toti ne concentram s-au auzit geamuri sparte, lemne rupte, altii spuneau ca au auzit pasi spre acoperis. Eu am crezut că intradevăr a deschis cineva geamul si s-a rupt ceva pe acolo, nedandu-i importanta. Dupa catva timp instructorul a spus ca acele zgomote erau niste spirite, deoarece sub sala s-ar afla o groapă comuna a unor nemti ingropati fara preot, de pe timpul razboiului. Abia atunci mi-am dat seama ca acele zgomote pe care le-am auzit nu au fost firesti. Si incă ceva. După terminarea acestor sedinte eu nu mă aflam ”in toate apele”, simtindu-mă obosit si oarecum indispus.
In timpul unei tehnici Laya-yoga, la o anumită fază, m-am simtit cumva gol pe dinăuntru, parcă imi dispăruse portiunea de corp de la stern in jos iar partea de deasupra o mai simteam intru-catva. Tot in acelasi timp am avut impresia puternică că cineva respira langă mine. Aceasta m-a intărit in convingerea că in afară de trup mai poate si suflet. Numai Dumnezeu stie de ce in mintea mea s-a făcut atunci o asa legătură.
Am mai avut o experientă pe Muntii Caraiman in urma căreia am hotărat să citesc Biblia ca să văd dacă este spre Dumnezeu o cale care duce cu adevărat la El sau nu. Abia după ce am terminat de citit toată Sfanta Scriptură m-am hotărat să urmez calea credintei si a Bisericii si sa lepăd toată minciuna asta yoghină.
Instructorul, Dumnezeu stie cum, a recomandat să se citească ”Pelerinul român”! După ce am citit si această carte, m-am hotărât definitiv pentru Biserică. Din ”Pelerin” am înteles că am nevoie de un duhovnic si de atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, Căruia îi multumesc pentru toate, am ajuns să urmez cu adevărat Calea dreptei credinte care duce la Viată. (Silviu A.).
***
Tânărul meu yoghin, vrei să fii fată în fată cu adevărul? Te interesează adevărul? Atunci te cunosc si stiu ce greu îti este si stiu că nici evaziunea în ”plăcut” nu te relaxează. Iti cunosc disperarea si mă bucur pentru tine. Atentie însă, yoga vrea să-ti atingă exact această disperare care este chiar sansa ta. Urmăreste si vezi cum exercitiile, meditatiile si lecturile tale te duc într-o stare relaxată în care pe prim plan se află o stare de bine. Această stare e lucrarea potrivnicului care se străduieste mereu să ne alunge de la veghere, de la lupta pentru câstigarea trezviei. E aceeasi stare periculoasă pe care o induce muzica ”psihedelică” sau spatială, exercitiile de relaxare si toate tehnicile de producere a undelor pe creier. S-a ajuns până la folosirea rugăciunii inimii în acest scop.
Deci, dacă vrei să ajungi la adevăr, fugi cât mai curând de această stare. Noi nu avem nevoie de nici un exercitiu pregătitor pentru a ajunge la adevăr si nu ne interesează nimic din ceea ce ne priveste. Ori yoga te aruncă înspre tine, în ciuda pretentiilor si promisiunilor ei.
Dragul meu, greseala capitală este formularea gresită a întrebării. încă Pilat zicea: ”Ce este adevărul?” Ori adevărul nu este un ce, este un cine. E Cinele Absolut. E Cel ce ne mântuieste de tatăl minciunii (diavolul). Nu e nevoie de yoga ca să intri în relatie cu El. Dimpotrivă. Yoga e o învălmăseală de zdrente strălucitoare aruncate de vrâjmasul. Toate energiile declansate de fiecare gest, gând si cuvânt sunt ale vrăjmasului. O mantra spusa chiar în glumă, e vehicol al vrăjmasului si pătrunde adânc, rănindu-ne sufletul.
Eu am scăpat mai usor si n-am intrat până la ireversibil în jocul lui de-a sinceritatea căutării, pentru nestiinta mea si, mai ales, pentru oroarea cu care am respins ”puterile” ce-mi veneau. Nu mă interesa deloc ce gândesc semenii mei, eu voiam să stiu cum vom scăpa de suferintă toti. Nu voiam să mi se îndeplinească dorintele, ci să stiu ce sens are viata noastră. Mintea mea era satisfăcută de teoria reîncarnării, dar adâncul tresărea in fata oribilitătii sclaviei fată de o lege, de ceva, karma sau altceva, dar ceva, când eu eram cineva.
Lucrând la lepădarea eu-ului simteam urâciunea celui care ar fi vrut să nu mai fiu, să vreau pieirea ontologică a firescului miracol ce se zbătea întrebându-mă: ”Cine sunt eu?”.
Da, pe mine m-a salvat sinceritatea căutării. Prin ea am ajuns la nevoia de a mă închina. Si atunci L-am auzit pe El. Pentru că nu te poti închina la ceva sau cineva ca tine.
Multumesc lui Dumnezeu că nu m-a lăsat să merg mai departe. Si asa, înca nu stiu în ce pericol am fost. Tot insistam să activez sarpele (Kundalini). Dar Domnul m-a păzit si sunt încredintată că-i păzeste pe toti cei sinceri în căutarea lor.
Deci, dragul meu tânăr, dacă esti sincer în căutarea ta, acum, în clipa aceasta priveste-te adânc si vezi ce vrei, ce cauti. Si vei găsi, dacă te numesti yoghin, acel sâmbure pervers semănat de satana, dorinta de desăvârsire sau de strălucire sau de eliberare sau alt interes. Atunci, leapădă-te de toate acestea si urmează-L pe Creatorul si Mântuitorul tău, pe singura cale posibilă: Iisus Hristos. El ne poartă si acum în bratele Sale. El, în Biserica Lui, ne-a pus la îndemână o minunată cultură, cultura ascezei ortodoxe care depăseste orice cultură, orice filosofie, orice tehnică.
Cum spunea Părmtele Sofronie, ucenicul Sfântului Siluan, asceza noastră este o stiintă, o cultură, o artă. Si în centrul ei stă cultura ascultării, fără de care omul ramâne, inevitabil, un cerc închis, mereu mizerabil în fata Eternitătii. Fără ascultarea Evanghelică omul nu are acces la lumea sa interioară si la iubirea lui Hristos. Ascultarea este nevointa în care omul trece de la modalitatea individuală de a fi (comună cu animalele) la cea personală. Omul se naste apt să fie persoană, dar este numai dacă vrea si numai în relatie ontologică si liberă cu Dumnezeu.
Eu nu vreau să mă mai gândesc la vremea aceea. Atunci erau alte planuri. Acum lucrurile sunt limpezi. Oricine are posibilitatea să fie informat asupra adevarului. Dar ”inflatia” de informatie este bulversantă. Numai sinceritatea căutării ne poate salva. Să nu ne rătăcim. Principalul e taina persoanei si taina crucii legate si unite cu Sfintele Taine (Lenuta B.).
***
Din primele sedinte ni s-a spus că vom învăta multe lucruri care constituie secrete ale practicii yoga, deci va trebui să nu le discutăm chiar cu oricine, că la sedinte va trebui să nu lipsim prea mult deoarece trebuie să mentinem ritmul cu ceilalti, că sunt niste reguli care trebuiesc respectate si anume: în timpul sedintelor toată lumea ascultă si execută ceea ce spune instructorul; că materialele primite nu pot fi arătate la nimeni si mai ales nu pot fi multiplicate, transmise si altora; unele tehnici erau secrete, de exemplu mantrele. Mereu apăreau noi si noi reguli.
Toate acestea au apărut treptat, în asa fel încât de la totala libertate pe care o aveam la început am început să nu mai pot vorbi despre ceea ce făceam decât cu colegii de la club.
Dintre cei care practicau yoga cei mai multi erau tineri, mai ales studenti, dar nu numai, iar din ei mai mult de jumătate erau fete. Motivele care i-au condus la yoga sunt diverse: unii, mai ales cei în vârstă, veniseră pentru probleme legate de sănătate, altii, ca si mine, cu probleme care astăzi sunt întâlnite frecvent: tot felul de complexe de inferioritate, goana după ceva care să-i ducă la o viată mai bună, chiar dacă nu stiau ce poate fi acel ceva, oameni care nu se simteau realizati, iar mai târziu mi-am dat seama că multi veniseră acolo, mai ales fete, pentru că stiau că se practică Tantra-Yoga.
In fiecare vacantă de vară, yoghinii se întâlneau la Costinesti într-un fel de tabără. Punctul de întâlnire era pe plajă în dreptul epavei din Costinesti. Stiam că în zona aceea se face nudism, dar eu întelesesem că noi vom sta mai departe de ei. Ajungând acolo, e greu de spus ce am simtit. Dacă la sală unele asanasuri erau într-un fel comice, aici, unde aproape toti yoghinii, în frunte cu instructorii si chiar Bivolaru, erau dezbrăcati, asanasurile făcute asa deveneau de-a dreptul vulgare.
Primul exemplu de ”aspirant yoga” pe care l-am avut eu, si toti cei ce încep cursurile, este instructorul. La început îl priveam toti cu respect şi chiar cu puţină admiraţie văzându-l câte ne spune că trebuie să facă un yoghin, gândindu-ne că dacă el ne predă lucrurile acestea, deja a reusit să le facă pe toate si chiar a ajuns la unele puteri paranormale. Spre surprinderea mea si a unora din colegi, ei nu erau asa. Din cei pe care i-am cunoscut eu: Bozaru Dan si Rosu Viorel, nici unul nu se apropia de ceea ce insemna pentru noi toti, suficient de naivi la început, un yoghin adevărat.
Mereu orgoliosi, reusind mai mult sau mai putin să ascundă acest lucru, instructorii spuneau mereu că ”egoul” este o trăsătură de caracter primitivă, că pe măsură ce progresezi spiritual, trebuie să dispară. Din moment ce ei spuneau altora să facă acest lucru si că yoga este cea mai bună cale pentru a o face, noi credeam că ei au reusit să se elibereze de mândrie. In realitate nu era asa. Orice întrebare care nu convenea, sau la care nu stiau să răspundă, era răstălmăcită în asa fel încât, cel care întreba, primea cu totul un alt răspuns, si asta pe un ton superior astfel încât trebuia să tragi concluzia că tu nu ai suficientă minte ca să întelegi un asa răspuns elevat, sau îi deranja şi făceau morală, asa că întrebările incomode s-au rărit.
Această faţă a instructorilor, mai trufaşă, mai iritabilă, s-a arătat mai târziu, atunci apărând noi si noi reguli ce trebuiau respectate. Sigur totul era la libera alegere, dar ar fi fost cel mai bine dacă făceai cum spune instructorul.
Se făceau meditaţii pentru tot felul de lucruri care urmau să aibă loc: ba venea un meteorit spre pământ si noi prin meditatie încercam să-i modificăm traiectoria pentru a nu se ciocni cu Terra, ba era asteptat un mare cu tremur (care în urma meditatiei noastre s-a produs în India si nu la noi, explicatia fiind că noi nu suportam o asemenea încercare, pe când indienii, fiind mult mai evoluati decât noi, puteau), ba erau meditatii cu tematică crestină înainte de Pasti, Crăciun si altele care erau permanente, cu tema ”Iisus”.
În plus, de toate acestea; chiar în vacanta de la mare am fost pusi, toti cei ce eram acolo, să facem o mediţatie în care să trimitem gânduri bune spre Moscova, gânduri care ar putea ajuta ca situatia de acolo să se rezolve în bine (lovitura de stat prin care a fost înlăturat Gorbaciov).
O altă meditaţie a fost făcută folosind harta României, asezată pe jos, iar în centru trebuia asezată o farfurie cu 7 lumânâri care să fie lăsate să ardă până la sfârşit, meditaţia durând o oră. Toate aceste subiecte de meditatii m-au surprins si m-au intrigat, făcându-mă să privesc cu rezervă ceea ce ne spuseseră până atunci instructorii si ce au mai spus în continuare. Deja apăruseră detalii care se foloseau în magie, toate fiind camuflate (acoperite) de celelalte lucruri care ni se spuneau.
În afara cursurilor apăreau si reviste de yoga, primul numar fiind în 1991, vara. E suficient să citesti acest număr si să stii ce fel de yoga se face la noi: Tantra-Yoga. Sigur, se învată si asanasuri care fac parte din Hata-Yoga, se învată si Laya-Yoga, dar ceea ce se face mai mult, asta e: Tantra-Yoga. Bogat ilustrată cu fotografii ale basoreliefurilor de pe templele tantrice, cu tot felul de fotografii care ar putea apare cu succes într-o revistă pornografică. Este si un interviu cu Bivolaru care are si o concluzie desenată: este schitat un diavol asezat cu spatele care priveste satisfăcut si superior spre o femeie care este în fata lui întinsă pe jos, sfârsită de puteri, având pe fată o urmă de extaz. Deosebit de sugestiv, desenul este pus, asa cum spuneam, în loc de concluzie si ca un argument hotărâtor.
Am vorbit cu mai multe persoane care au practicat yoga si nici acum nu pot să-mi explic un lucru: atât eu, cât si celelalte persoane, am citit această revistă, dar amănuntele pe care vi le-am spus acum le-am văzut numai după ce am renuntat la yoga. E un fel de vrajă, sau poate altceva, care te face să nu vezi, la început, decât lucrurile care-ti plac, urmand ca încetul cu încetul să le accepti si pe celelalte, pe care atunci nu le-ai văzut sau nu le-ai înteles, sau ai spus că nu sunt importante.
Asa am acceptat că există o divinitate, reîncarnare, karmă, eliberati spiritual, energii malefice, zei si zeite pe care le invocam cu ajutorul unor mantre si ei ne ajutau s.a.
Mereu erau citate fragmente din Evanghelii, tălmăcite si răstălmăcite; mereu se reafirma ca există reincarnare, că si in Biblie se vorbea despre asta, dar că pasajul acesta a fost scos mai demult de către Biserică. E un amalgam din care oamenii răman cu niste notiuni care se contrazic, cu tot felul de intrebări si nelămuriri.
Tarziu mi-am dat seama, după aproape trei ani, cu ajutorul unor prieteni, că Dumnezeu este unic si că cel mai frumos si adevărat poate fi găsit în ortodoxie (Maria C.)
***
Fiecare din noi caută ceva în sine sau în afara sa, nestiind însă unde să caute si mai ales ce trebuie să caute. De aceea, de multe ori omul se risipeste în lucruri care nu-i sunt de folos pentru mântuirea sufletului său, căci dacă există ceva mai important, mai esential si mai necesar pentru, suflet aceasta este mântuirea.
Sufletul are nevoie de mântuire si tocmai de aceea simte că trebuie să facă ceva care să-i aducâ in viata aceasta linistea, pacea, împăcarea cu sine si cu ceilalti, cominiunea cu Dumnezeu, iar după moartea trupului, mantuirea, viata vesnică, adică nesfarsita si negrăita frumusete a raiului.
Desi Iisus ne spune: ”Eu sunt Calea, Adevărul si Viata”, desi cuvintele Sale sunt ca o veşnică chemare prin care ne dă o sansă, ne dă o solulie, o dezlegare, o cale de acces spre ceea ce ne este atât de greu de cunoscut, totusi multi caută calea, adevărul sau fericirea ori împlinirea sufletească prin locuri întunecoase, în cuvinte mari si frumoase dar înselătoare, în ei însisi sau în cei din jurul lor, uitându-L pe Dumnezeu.
Numai făcând voia lui Dumnezeu si împlinind poruncile Sale, (Cine Mă iubeste pe Mine, împlineste poruncile Mele), numai slujindu-I cu adevărat, astfel iubindu-L, numai atunci sufletul nostru simte că e mai aproape de Dumnezeu, găsindu-si linistea si fericirea în credinta si nădejdea că Dumnezeu îi va da mantuirea.
In timp ce unii caută fericirea fiind lipiti de lucrurile si de oamenii din jur, altii o caută într-o filosofie oarbă, într-o religie păgână, sau în ”eliberarea” si ”iluminarea” ori stările de extaz obtinute în urma unor practici cum ar fi yoga, zen… care prind ca într-o vrajă sufletul omului, ucigându-l.
Adevărata împlinire o găsesti doar în Hristos, iar dacă îti place să meditezi, e bine să meditezi la ceea ce a vrut să spună Mântuitorul când a zis: ”Eu sunt Calea, Adevărul si Viata” si: ”Credeti Mie, că Eu sunt întru Tatăl si Tatăl întru Mine”.
Meditati si vedeti despre câte căi ne vorbeste Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, când zice: ”Intrati prin poartă cea strâmtă, că largă este poarta si lată este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o află si strâmtă este poarta si îngustă este calea care duce la viată si putini sunt cei care o află” (Matei 7, 13). Oare aici ne vorbeste Mântuitorul de mai multe căi? Oare aceste două căi de care ne spune duc amândouă la Dumnezeu?
Dar dacă vreti să vedeti cât de mult vă ajută yoga, priviti cu sinceritate spre voi insivă si în voi însivă la inima voastră amortită de tehnici si meditatii fară rugaciune, cruce, smerenie, pocăintă pentru faptele rele spovedanie, împărtăsanie, analizându-vă evolutia si incercati să recunoasteti, măcar fată de voi însivă, că în yoga totul tine de moment.
Faci o tehnică sau o meditatie si apoi 20-30 de minute, poate o oră, te simti bine si crezi că ai realizat ceva. Dar fii foarte atent cum după nici o jumătate de ora de la terminare incepe să te cuprindă nelinistea si să te navălească cu incetul, toate grijile si cum toată fiinta ta incepe sa devină, aproape brusc, încordată iar stările de nervozitate, de agitatie, de neliniste interioară si irascibilitate, neintelegere cu cei din jur, încep să ia locul stării de liniste momentană.
Dacă vrei sa te convingi ce mare diferentă este intre o tehnica yoghina si o taină crestină, mergi la un preot duhovnic bun si spovedeste-te sincer si curat de toate faptele si gandurile tale si ai să vezi atunci starea duhovnicească pe care o obtii în urma Sfintei Taine a spovedaniei si a împlinirii sfaturilor pe care le primesti de la duhovnic. Abia atunci vei simti adevărata stare de liniste interioara duhovnicească; si tot atunci Dumnezeu iti va da să cunosti pe măsura iubirii si credintei tale bucuria comuniunii cu Dumnezeu, căci Mântuitorul spune: ”Eu sunt Pâinea Vietii” (Ioan 6, 48) Si daca vei fi vrednic de Sfânta Impărtâsanie si o vei lua, vei intelege cuvintele Mântuitorului: ”Adevărat adevărat zic vouă: de nu veti mânca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sângele Lui, nu veti avea viată întru voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu si bea Sângele Meu, are viată vesnică si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 53-54).
Dar să nu uităm niciodată să ne mărturisim mai întâi păcatele prin Taina Sfintei Spovedanii, pentru că Mântuitorul, mai întâi de a vindeca vreo boală, mai întâi de toate le spunea: ”Iertate îti sunt păcatele tale” si iertându-le păcatele se vindecau.
Iar dacă crezi că ai vreo putere paranormală obtinută prin yoga sau alte practici, ori din senin, du-te si spune duhovnicului căci abia după aceea ai să vezi adevărul că totul a fost vrăjitorie, o minciună si o inselătorie a vrăjmasului omului, care e diavolul. Căci dacă e de la Dumnezeu, de ce totusi prin spovedanie dispare orice putere paranormală? Poate pentru simplu fapt că Bunul Dumnezeu ne-a făcut pe toti absolut normali, suntem creaturi normale si Dumnezeu este Cel care, pentru a rămâne normali ne dă sanătate la minte si la trup.
Căci orice minune pe care au făcut-o Sfintii vreodată au făcut-o numai în numele lui Hristos, cu Sfânta Cruce, dar mai ales prin rugăciune (rugându-se mult si cu toată fiinta), cu tot sufletul, cu lacrimi si smerenie, si nicidecum în meditatii yoghine.
Să citim din frumusetile vietuirii crestine, din ”Proloage”, ”Vietile Sfintilor” care au trăit pentru Hristos Cel viu si întru Hristos si care si-au dat viata pentru El, care L-au mărturisit numai pe El refuzând să se închine la orice alt dumnezeu primind astfel cununa muceniciei, răbdând pentru Hristos si urmând sfânta Sa învătătură pe care azi putini o înteleg, iar vietile frumoase ale sfintilor astăzi putini le cunosc.
In timp ce crestinismul e plin de viată, de iubire de credintă, smerenie si adevăr, de sfinti si martiri yoga îti oferă posibilitatea de a crede într-o lume moartă, într-o lume goală, care nu-L are pe Dumnezeu, pentru că nu-L poate cunoaste fără Sfânta Biserică. Yoga îti oferă posibilitatea de a crede în nimic, ori în ”vidul creator beatific” care este cea mai mare înselătorie si scorneală a satanei.
In yoga totul este o asceză fără sentimentul iubirii sau al umilintei fară lacrimi si smerenie – un pământ sterp fără apă, fără viaţă, adică fără iubire, fără adevăr fără Dumnezeu Cel în Treime slăvit si închinat. Amin
(Loredana B.).
***
Incă din timpurile străvechi, urmasii lui Adam cei care au uitat de Dumnezeu, au început să fie preocupati de următoarele întrebări: cât este de mare pământul ce este în adâncul mării, ce vietuitoare trăiesc pe pământ si în apă, evolutia vremii, mersul stelelor si, ca să fiu mai scurt, au fost preocupati de ”cunoastere”. încercând să răspundă acestor întrebări, s-au dezvoltat diferitele ramuri ale stiintei, care s-a întins până în zilele noastre si va continua până la sfârsitul lumii.
Astfel, omul îsi închipuie că va putea dobândi cunoasterea si întelepciunea, fără ajutorul lui Dumnezeu si in final va ajunge el însusi dumnezeu, uitând că toată întelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu”.
In aviditatea lui de a dobândi ”cunoasterea, mărirea si puterea”, omul se aruncă în bratele pierzării cu capul înainte, fără să mai gândească. Cunoasterea si puterea este dorită de omul nebun mai mult decât nemurirea si fericirea vesnică.
Această dorintă de cunoastere a biruit si pe primii oameni, când au fost amăgiti de diavol: ”Nu, nu veti muri, ci vi se vor deschide ochii si veti cunoaste…”. Acelasi vrăjmas al sufletelor omenesti, ademeneste si astăzi pe multi oameni cu aceleasi promisiuni.
Filosofia hinduistă, spre exemplu, promite adevărata cunoastere, puterea, nemunrea si indumnezeirea, iar omul modem de astazi, care se socoteste întelept în ochii lui, desi a fost botezat crestin, nu este departe de ateism, socoteste că această filosofie este ultima treaptă pe care mai trebuie să pună piciorul si va fi desăvârsit. Sărmanul ”crestin”, a uitat că Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, este singurul care poate cu adevărat să îndumnezeiască pe om, daruindu-i cunoasterea, viata si fericirea în propria Lui fericire vesnică.
Filosofiile păgâne sustin că scopul vietii omului este de a-L cunoaste pe Dumnezeu, iar cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu, a devenit Dumnezeu. Desi este o parte de adevăr în această afirmatie, nu este în totalităte adevărată.
Diferenta fundamentală dintre religia crestină si religiile (filosofiile) păgâne, este aceasta: nu omul se ridică la cunoasterea lui Dumnezeu, prin asceză si extaz, ci Dumnezeu S-a pogorât pe pământ, S-a întrupat si S-a făcut cunoscut oamenilor. Iar dacă citim Biblia, singura Scriptură cu adevărat sfântă si adevărată ne dăm seama că dumnezeul cunoscut de ”iluminatii” păgâni nu este Adevăratul Făcător al Cerului si al pământului, al tutu ror văzutelor si nevăzutelor!
Sfânta Evanghelie de la Ioan, spune: ”Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, Fiul Cel Unul-Născut care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”. Atunci, cum spune Budha sau alti ”iluminati” dinainte de Hristos că L-au cunoscut pe Dumnezeu? Iar cei ce după Hristos cum pot spune că L-au cunoscut pe Dumnezeu, dar fără să-L cunoască pe Fiul Cel una cu Tatăl căci însusi Domnul Iisus spune iudeilor: ”… dacă L-ati fi cunoscut pe Tatăl, M-ati fi cunoscut si pe Mine”? Iar dacă luăm aminte si la cuvântul Domnului Iisus Hristos, care atrage atentia că nimeni nu-L poate recunoaste ca Domn decât în Duhul Sfânt, ne dăm seama că alt duh, al altui dumnezeu, au cunoscut acesti iluminati, adică acelasi vrăjmas care de la început a fost ucigas de oameni, căci nu este viată în afară de Hristos, iar căutarea unui alt dumnezeu si lepădarea de Hristos, este moartea.
Termenul ”yoga” are o largă acceptiune în conceptia hindusă. In limba sanskrită înseamnă ”legătură”, adică legatura între bine si rău, intre pozitiv si negativ sau mai bine zis, un fel de ”echilibru” prin care se dobandesc ”puteri”.
Tot cel ce practică aceste exercitii fizice sau mentale, prin care se trezesc în fiintă ”puterile paranormale” sau ”Forta Kundalini”, se numeste yoghin, adică, în conceptia hindusă, yoghin este si vrăjitorul si sfântul.
Calea spre Nirvana (raiul Extremului Orient), poate fi efectuată numai prin intermediul ”Fortei Kundalini”, care se poate ”trezi” în fiinta umană prin mai multe căi (discipline), cum ar fi: exercitiile fizice rapide (cu consum de energie); exercitiile fizice lente (fără consum de energie); concentrare si meditatie; vointă dinamică; adoratie.
Maxima de căpetenie a acestor ”discipline” care duc la ”desăvârsire”, este: ”cu cât te apropii mai mult de animalitate (cu cât devii mai instinctual, asemenea animalelor), cu atât te apropii mai mult de desăvârsire” si cu cât îti dezvolti mai mult văzul ”celui de-al treilea ochi” (să vezi primejdia, directia atacului, cine este cel ce te atacă, cu ce anume etc.), cu atât esti mai aproape de desăvârsire”. Oare chiar asa să fîe?!?
Când vom vedea acele meditatii care încep cu ”Eu sunt”, să stim cu sigurantă că nu sunt crestine. In toată Biblia nici un om nu face vreo afirmatie ”Eu sunt” si să numească vreun atribut divin, decât numai Domnul, mai ales în Sfanta Evanghelie de la Ioan afirmă: ”Eu sunt Lumina lumii”; ”Eu sunt Păstorul cel bun”; ”Eu sunt Pâinea vietii”; ”Eu sunt Calea, Adevărul si Viata”; ,,Eu sunt intru Tatăl si Tatăl întru Mine”; ”Eu sunt vita cea adevărată”, iar în a doua carte a lui Moise, tot Domnul Dumnezeu este Cel ce afirmă: ”Eu sunt Cel ce sunt”.
Alt punct de vedere asupra meditatiilor este că si atunci când meditatorul foloseste formula ”Dumnezeu este”, tot este departe de adevăr, căci în meditatii sunt intercalate atribute panteiste, cum ar fi: Dumnezeu este Totul, Dumnezeu este Infinitul, Dumnezeu este întregul etc., care ne duce la ideea că materia este coeternă cu Dumnezeu, sau că a emanat din Dumnezeu, ceea ce ar însemna că Dumnezeu nu ar mai fi Atotputernic, deci contrar invătăturii crestine.
Crestinii care meditează folosind formula ”Dumnezeu este” folosesc alte atribute, spre exemplu: Dumnezeu este lumină pururea fiitoare, fără umbră de schimbare; Drept Judecător; mult milostiv; îndelung răbdător Cel ce dă hrană la tot trupul; Cel ce va judeca vii si mortii etc, iar o astfel de meditatie în conformitate cu Sfanta Evanghelie îl va determina să se îndrepteze spre lucrarea virtutilor în această singură viată, nu amânând lucrarea virtutilor în ”următoarea viată” si astfel pierzându-si su fletul. Căci dacă omul s-ar fi putut ”purifica” si ”mântui” prin mai multe ”reîncarnări”, atunci, nu mai era nevoie să vină Mântuitorul Hristos ca să răscumpere păcatele noastre. Căci nici frate nu poate mântui pe frate, nici pe sine nu se poate răscumpăra, nici cu bogătii etc, după mărturisirea Duhului Sfânt prin gura Proorocului David: ”Că răscumpărarea sufletului este prea scumpă si niciodată nu se va putea face”, deci numai însusi Dumnezeu a putut răscumpăra sufletele oamenilor. Iar despre faptul că nu există reîncarnare, mărturiseste Domnul prin gura Apostolului: ”… ci este rânduită o singură viată, apoi să moară si apoi judecata”.
In final, putem observa că toate cele ce tin de yoga sunt aduse la fiintă de vrăjmasul mântuirii omului si, ca să fim mai pe scurt, afirm că nu numai yoga, ci toate invătăturile care propovăduiesc îndumnezeirea sau mântuirea omului fără numele lui Iisus Hristos, sunt de la ucigasul de oameni, pentru că singur Iisus Hristos este Viata si ”nu este alt nume sub cer, în care să ne putem mântui”, după cum afirmă Apostolul.
In concluzie, tot acela ce se îndepărtează de Hristos se îndepărtează de viată. Nici asa zisa yogă-medicală nu este de la Dumnezeu, ci tot de la ucigasul de oameni, pentru că acele ”exercitii” se fac antrenând si ”psihicul” si ”autosugestia”, deci tot fără Hristos.
Dumnezeu îngăduie diavolului să se atingă de trupul oamenilor, dandu-le boală, uneori pentru pedepsirea unui păcat, alteori pentru încercare, iar omul are libertatea de a cere ajutor de la cine vrea: sau de la cel prin care vine pedeapsa (diavolul), ori de la Cel Care a trimis pe cel ce îl pedepseste (Dumnezeu).
Omul modem nu mai acceptă sloganul medieval ”crede si nu cerceta”. Dacă un lucru e rău trebuie să stie de ce e rău, sau dacă e bun, să stie de ce e bun. Aparentele de obicei înseală. Spre exemplu, oamenii văd ceva bun în faptul că există ”clar-vedere” si ”clar-auditie” si sunt capabili să execute operatii chirurgicale ”fară bisturiu” etc., dar adevărul este cu totul altul.
Dumnezeu nu se uită la faptă, ci la scopul cu care facem fapta, deci binele nu este bine când scopul e rău. Diavolul, ca să-i atragă mai usor pe oameni, îi învată mai întâi la ”bine”, iar după ce au crezut în sfaturile ”bune” ale lui, îi va aduce si în fărădelegi.
Cea mai înaltă treaptă a desâvârsirii omului care a fost creat de Dmmiezeu după chipul Său, este de a dobândi puterea de a iubi desăvârsit pe Creator cu acea iubire desăvârsită care este din veci între Persoanele Treimii si cu care Treimea l-a iubit pe om, chiar dacă l-a adus la existentă din nimic. Pentru aceasta, Ziditorul a zidit în om si puterea de a-L iubi desăvârsit. Păcatul neascultării a prilejuit pierderea ”asemănării”, în care era inclusă si iubirea, însă prin întruparea Sa, Domnul a dat posibilitatea de redobândi ”asemănarea lui Dumnezeu” si a reintra în iubirea Lui. ”Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, asa v-am iubit si Eu pe voi; rămâneti întru iubirea Mea”.
Iubirea este lumină. Crestinul va dobândi această lumină a iubirii, prin împlinirea poruncilor Evangheliei. Insă diavolul cel zavistnic, vrea să-si însusească lui această putere de adoratie a omului.
Omul are libertatea să ajungă în comuniune, prin intermediul acestei lumini a iubirii, cu cine vrea: sau cu Creatorul, prin împlinirea poruncilor Evangheliei, sau cu Lucifer, prin meditatii transcedentale, yoga sau alte practici păgâne.
Mai sunt si cei care se iubesc numai pe ei însisi, prin meditatii de tipul: mă simt foarte bine, mă simt din ce în ce mai bine, am o multumire deplină, simt o mare bucurie, simt o mare fericire, sunt fericit… etc. sau cu ajutorul exercitiilor si ”asanelor”. După intrarea în extaz nu mai respiră, nu mai gândesc, nu mai au, simturi, ceva foarte asemănător cu somnul adânc. Această iubire de sine este o iubire ”oarbă”, este o iubire ”schioapă”, care în realitate nu se mai poate numi iubire.
Iubirea desăvârsită este aceea când cineva îsi pune sufletul pentru cel pe care îl iubeste. Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are, au fost cuvintele Mântuitorului, care a respectat această iubire, El însusi, punându-si sufletul pentru oameni.
Astfel, omul, dacă va îndrepta acea putere a iubirii către Domnul, va putea face minuni (Domnul împlineste cererile celor ce-L iubesc pe El), iar dacă o va îndrepta spre satana, va putea face si el ”minuni” cu ajutorul lui satana. Satana, desi are puterea încât ”numai cu o unghie ar putea întoarce pământul pe dos”, este totusi ”îngrădit” de puterea lui Dumnezeu să nu facă tot ce vrea, dar cu ingăduinta lui Dumnezeu, poate da ”puteri” celor ce îi slujesc lui. Poate să imite adevărata mistagogie (simtirea si trăirea mistică) la omul ascetic, care vrea să devină dumnezeu dar fără indumnezeitorul omului, care este Hristos, si fără legea dreaptă a Evangheliei Lui.
Prin simplul fapt că vrea să devină dumnezeu, calcă în picioare una din cele mai mari virtuti, care este smerenia, si omul mândru este ”necurat înaintea lui Dumnezeu”. Mândrie este si când se foloseste ”autosugestia” cu formulele ”eu sunt…”, ”eu am…” deci încă o dovadă că yoga este o inventie a diavolului, căci mândria este trăsătura de bază a lui si cauza căderii din cer. Opusă mândriei este smerenia si este singura virtute pe care nu o poate lucra diavolul.
Cel care s-a prins în horă cu diavolul în filosofiile lui si învătăturile lui, nu va mai putea scăpa decât numai cu ajutorul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îl va ajuta numai dacă se va smeri, dar în interiorul inimii, nu numai la exterior, ca yoghinii.
Tot mândria este războiul cel mai mare pe care-l dă diavolul celui ce s-a întors de la yoga. Crede că stie mai multe chiar decat un călugăr sau preot si are păreri bune despre sine însusi, că ar fi dobândit o sporire mare si chiar experiente mistice. Un astfel de om este de plâns. Orbit fiind de diavolul, el nu vede că în realitate este cu mult mai jos decât un om care nu si-a îndreptat nici macar privirea spre calea spirituală.
Acum să vorbim de cei care, tot din mândrie, se cred intelepti, cred despre sine că au mare putere de discernamant, că pot să selecteze ”ce e bun de la filosofi si yoghini si ce e bun de la crestinism”. După cum ”nimic necurat nu va intra în Impărătia Cerurilor”, la fel pot zice că ”nimic bun nu este de la diavol”, căci si dacă va face cuiva un mic bine, nu-l face decât să-l arunce pe om intr-un păcat si mai mare.
Domnul a zis că ”cel ce va călca o singură poruncă, se va face calcător a tuturor poruncilor”, dar sunt ”cei întelepti în ochii lor” care împlinesc numai o parte din ele, care le convin, mai adăugând si alte învătături straine de Evanghelie, uitând cuvântul Apostolului, care indeamnă: ,,… chiar înger din cer de s-ar pogorî si ar vesti o altă Evanghelie decat cea pe care ati auzit-o, să fie anatema”.
In Sfânta Evanghelie de la Ioan, Domnul zice: ”Eu sunt usa. Cel ce nu intră în staul pe usă, ci sare pe aiurea, este fur si tâlhar”. Deci chiar dacă va reusi ”sa sară pe aiurea, nu va rămâne la nuntă, căci nu va avea ”haină de nuntă” si va fi aruncat în ”întunericul cel mai dinafară unde sunt câinii si vrăjitorii”.
O orbire gravă a celor ce învată yoga sau teosofia, este ideea că Iisus Hristos nu este si Dumnezeu, ci doar un om care s-a apropiat mai mult de desăvârsire, un ”iluminat”. Ei aduc argumentele Sfintei Scripturi, cuvintele pe care le-a rostit Iisus pe Cruce: ”Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?”, sau motivează rugăciunea rostită de Iisus în Ghetsimani, adică, dacă El era si Dumnezeu înseamnă că S-a rugat Lui însusi.
Ce rătăcire!!! Dar, la începutul Evangheliei de la Ioan nu specifică oare: ”La început era Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul… în lume era si lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut… Si Cuvântul S-a făcut trup…”? Iar afirmatia Domnului: ”Eu sunt Păstorul cel bun… si sufletul îmi pun pentru oi… Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu să-l pun si putere am iarăsi să-l iau”, oare nu ne lămureste pe deplin? Despre care ”iluminat” s-a mai vorbit asa ceva?
Cei ce cred că Biblia este adevărată, trebuie să înteleagă si să creadă că Hristos a avut două firi: dumnezeiască si omenească, iar rugăciunea Lui în firea omenească si toate celelalte fapte ale Lui cu firea cea omenească, au fost nu din neputintă sau nevoie, ci ca să fie răscumpărat păcatul chiar în neputinta omenească si totodată să fie pildă vie tuturor oamenilor care vor să-L urmeze. Cei care vor să stie mai multe, îi sfătuiesc să citească dogmele ortodoxe.
Un alt punct de vedere este că dumnezeul filosofului este un Dumnezeu pasiv, iar Dumnezeul crestinilor este un Dumnezeu Atotputenic si activ Care ”lucrează toate în toti” si ”dă fiecăruia după inima lui”. Cuvintele Mântuitorului: ”Fără de Mine nu puteti face nimic”, chiar îi îndreptăteste pe crestini să primească sfatul proorocului David: ”Supune-te Domnului si roagă-L pe El… descoperă Domnului calea ta si El va împlini”. Din toate cele ce se văd în ziua de astăzi, este limpede că cineva netezeste căile lui Antihrist. Acest luptător împotriva lui Hristos va fi un om care prin meditatii transcedentale si yoga, va ajunge în comuniune cu Lucifer, îl va adora, iar Lucifer va da acestui om toată pu terea pe care o are. La ora actuală sunt deja cercuri satanice care se ridică împotriva lui Dumnezeu pe motiv că Dumnezeu a aruncat pe Lucifer din cer pe nedrept.
”Calul de foc apocaliptic” amintit de Sfântul Ioan Evanghelistul nu mai are răbdare, nechează si bate din picioare; si nici lucrurile nu mai au răbdare, si nici timpul… Timpul nu mai are răbdare!!! (Un fost yoghin).
***
In religiile asiatice lumea se confundă cu divinitatea sunt acelasi lucru (”Tat tvam asi” = Acesta esti tu), apoi se afirmă identitatea dintre Brahman, suflul cosmic cu Atman,suflul personal. Ori, este greu de priceput pentru mentalitatea asiatică că facerea lumii e un act prin care ceea ce se creează nu provine din fiinta celui care crează, ci este cu totul deosebit de El, pentru că ceea ce se aduce de la neexistentă la existentă nu poate să fie coetern cu Cel fără de început si cu Cel Care există pururea. Dacă Dumnezeu ar fi făcut din fiinta Lui lumea, atunci El nu ar fi creat-o, ci doar ar fi transformat ceva în altceva, Deci, când afirmăm că Dumnezeu e Creatorul lumii spunem că lumea a fost adusă de la nefiintă la fiintă si nu din fiinta lui Dumnezeu.
Deoarece se consideră Dumnezeu a fi ceva si nu cineva si nu se consideră că Dumnezeu este Persoană, si în special datorită necredintei în Dumnezeu, e mai usor pentru omul necredincios să se mintă pe sine si să se încânte cu alte învâtături comode, să ”câstige” mântuirea sa prin tot felul de tehnici si exercitii trupesti decât să se roage lui Dumnezeu. Vor să devină dumnezeu fără Dumnezeu, sau mai rău, îsi imaginează că prin concentrarea si efortul lor îl pot sili pe Dumnezeu să facă ce vor ei în poftele lor.
Yoghinii încearcă o apropiere între ”iluminatii” lor si sfintii lui Dumnezeu uitând că ”diavolul se arată si sub înfătisare de înger de lumină” (II Cor. 11, 14) si că unii sunt ”iluminati” de altcineva decât de Dumnezeu.
Yoghinii si budhistii nu stiu de Duhul Sfânt, a treia Persoană dumnezeiască si-L consideră ceva, uitând că se pot lăsa posedati de cel rău.
Apar confuzii între discernerea duhurilor. Sfântul Ioan Evanghelistul spune că ”duhul care nu propovăduieste pe Hristos Iisus si pe acesta în trup este antihrist”. Se uită apoi că diavolul e tatăl minciunii si că el imită ca aspect lucrarea Duhului Sfânt doar, doar va însela pe cineva.
Puterile paranormale ale yoghinilor si budhistilor sunt energii si puteri drăcesti. Ei mută lucruri din loc, fac si vindecări miraculoase, citesc gândurile etc. Au niste puteri. Dar roadele Duhului Sfânt sunt altele: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinta, blândetea, înfrânarea poftelor.
Energiile cu care lucrează omul (care e creatură) sunt energii create si au alte roade. Am să dau un exemplu: yoghinul se concentrează, face anumite respiratii (pranayama) si acumulează energie (prana) si poate să stea gol pe un bloc de gheată fără să sufere. La fel si Sfântul Serafim de Sarov stătea în zăpadă fără să sufere de frig. Dar atentie la diferente: yoghinul topeste gheata, dar Sfântul nu topea zăpada. Deci folosesc energii diferite: yoghinul energie creată, din natură, Sfântul energie necreată, harul care străbate creatia fără să o modifice.
Apoi neputrezirea si semnele cu care Dumnezeu cinsteste moastele Sfintilor ortodocsi grăieste despre Cel pe Care îl slujeau pe când despre yoghini nu am văzut si nici nu am auzit că au moaste.
Yoghinii folosesc tehnici de captare a energiei; sfântul se roagă lui Dumnezeu să-l măntuiască.
Orice tehnică spirituală fară credintă în Dumnezeu e magie. Din acest punct de vedere yoga, budhismul, taoismul etc. sunt magii albe, negre dar magii. Nu sunt mistici orientale, ci practici magice.
Diferenta între o tehnică spirituală si rugăciune se aseamănă cu diferenta dintre o mumie egipteană (care s-a conservat după un anumit procedeu, scosul măruntaielor, îmbălsămare) si moastele unui sfânt.
Aceasta este diferenta intre magie (tehnici etc.) si rugăciune, intre sclavia păcatului si libertatea de fiu al lui Dumnezeu, intre puterea omenească si cea dumnezeiască.
O altă ciudătenie a asiaticilor e că, desi dispretuiesc lumea si trupul omenesc, se folosesc de tot felul de tehnici ca să se perfectioneze cu ajutorul trupului, spre deosebire de sfinti care pretuiesc trupul cu care intră in Impărătia lui Dumnezeu, dar si-l gătesc prin sfintirea sufletului. (Constantin N.)
***
“De mă iubeste cineva, il va iubi si Tatăl si vom veni si vom face locas la el.” Dar este posibil ca cineva să iubească (adore) pe Dumnezeu si in el să nu vină Duhul lui Hristos, deci să nu fie al lui Hristos: cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui.
Este cumva contrazicere in cuvintele Domnului? Nicidecum! Căci tot El a subliniat: Cine mă iubeste, implineste poruncile Mele.
Spre exemplu, prin metodele yoghine se poate ajunge la iubirea de Dumnezeu; mai mult, chiar se poate folosi numele lui Iisus si va ajunge să facă minuni, să scoată demoni etc. in numele lui Hristos. Dar in ziua Judecătii acestia vor auzi: ”Duceti-vă de la mine blestematilor…”; aceasta insemnand că nu au făcut minunile cu Duhul lui Hristos.
Poate cineva să pună intrebarea : ”Cum e cu putintă să vină duhul altui dumnezeu, cand eu am chemat numele lui Iisus?”. Răspunsul e simplu: Când ai chemat numele lui Iisus, nu ai stat în poruncile Lui.
Crestinul în rugăciunea lui Iisus mărturiseste Sfanta Treime: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul.
Yoghinul foloseste numele lui Iisus fără nici o mărturisire, ci doar ca “mantră”. Nefiind o asemenea învătătură (cu privire la atingerea iubirii lui Dumnezeu) înseanmă că această iubire este de la vrăjmasul mântuirii omului.
Cel mai dureros lucru este că nici ei însisi nu-si dau seama de înselare, fiind convinsi că acela este Duhul lui Hristos: Căci se vor scula hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putintă si pe cei alesi (Matei 24, 24).
