De ani și ani, trăiesc bucuria de a păși cu sufletul în marea de har dăruită de toamna sfinților. La Iași, Cuvioasa noastră Maică Parascheva ne-a așteptat și de această dată în baldachinul minuțios împodobit cu dalbe flori. O mare de oameni a primit binecuvântarea Sfintei și fiecare suflare era însemnul unui gând, al unei dorințe, al unei dureri. Fiecare atingere a raclei cu Sfintele Moaște rodește o bucurie și o speranță.
Ceasuri întregi din zi și din noapte am rămas în mijlocul pelerinilor veniți din întreaga țară și m-am îmbogățit cu neîncetată rugăciune, dar și cu mărturii ale unor oameni simpli, smeriți, care vorbesc despre împliniri pe care le-au dobândit cu ajutorul Cuvioasei. Fiecare cuvânt, fiecare lacrimă ascunsă sub pleoapa umezită de emoție, totul este bucurie.
Am poposit printre pelerini cu gândul de a le asculta poveștile legate de Cuvioasa noastră Parascheva și am realizat că acest pelerinaj nu cunoaște vârste. Bătrâni și copii, lângă racla Sfintei, cu toții au în priviri limpezimi de Rai.
Am zărit trei îngerași chiar în clipa în care sărutau Sfintele Moaște, după care am aflat ce nume frumoase au: Rafael, Sofronie și Iosif. Acești copii foarte mici erau împreună cu tatăl lor și cu bunica de la Timișoara. O familie deosebită, care își crește pruncii după cele mai autentice repere creștine. Copiii au înțeles de la cea mai fragedă vârstă că rugăciunea și prețuirea Sfinților îi fac frumoși și sănătoși. Atât cât poate înțelege un copil. Tatăl Florin avea o limpezime în privire, care însemna mai mult decât o mie de cuvinte, și-acolo lângă raclă mi-a spus: „Fiecare întâlnire cu Sfânta este pentru familia noastră o bucurie, o inegalabilă binecuvântare. Suntem din Iași și venim adesea aici, dar a veni la Sfintele sale Moaște în preajma prăznuirii Cuvioasei este un semn de prețuire și mulțumire în același timp”.
Elena, o bătrână care a cedat oboselii, nu s-a gândit nicio clipă să intre înaintea celorlalți. S-a așezat pe o lespede și a citit din cartea de rugăciuni preț de vreo două ore, până când cei care o însoțeau au ajuns la raclă. A găsit puterea să-mi spună și câteva cuvinte despre dânsa: „Am venit din Comănești, Argeș. Am 78 de ani, dar am ales calea spre Cuvioasa Parascheva destul de târziu. Pentru întâia oară am ajuns la Sfânta acum opt ani și de atunci n-am mai lipsit niciodată. Am stat la rând 14 ore, iar când am simțit că nu mai pot, am îngenuncheat și am început să citesc Acatistul Sfintei, să tot fie vreo două ore. Sunt o femeie simplă. Mi-am crescut cele trei fete în duhul credinței, după care fiecare și-a făurit propriul destin, cu bucuriile și tristețile inerente într-o viață de om. Am avut o căsnicie ca-n povești, până acum 12 ani, când soțul meu Simion a plecat la Domnul. Din ziua aceea trăiesc sentimentul că s-a rupt ceva din mine, lăsând un gol de neînlocuit. De atunci am ales calea spre Hristos, pentru a-i ajuta cu rugăciunea pe nepoții mei, tineri medici, băieți cuminți și deștepți, dar mai puțin atrași de cele sfinte. Oricât ar fi de greu, în fiecare an mă străduiesc să ajung la Cuvioasa noastră Maică Parascheva, care mă întărește sufletește și îmi dă putere”.
Bucuria de a afla trăiri inedite a fost amplificată în continuare de alți și alți copii. După zece ore de stat la rând, Darius mi-a mărturisit: „Am venit la Sfânta cu mama, nu pentru că m-a luat cu ea, ci pentru că am vrut eu, așa am simțit. Întotdeauna, când trec pe la raclă simt cum mă mângâie Sfânta și simt o mare bucurie. Când pun fruntea pe raclă, aceasta este rece și parcă trece un curent prin mine. Atunci îi spun repede că o rog să-mi dea sănătate și note bune la școală și Sfânta mi-a îndeplinit dorințele de fiecare dată. Am stat la rând aproape zece ore, dar n-a fost greu. M-am rugat împreună cu mama, am povestit despre Cuvioasa și despre cât de mult ne ajută ea în fiecare an”.
Denisa mi-a descris starea pe care a trăit-o, așa cum o poate simți o copilă de vreo 9 ani: „Este pentru prima oară când vin la Sfânta și îmi place foarte mult. Este foarte frumos și toți oamenii au flori și sunt îmbrăcați frumos. Mama mi-a spus că dacă mă rog astăzi la Sfânta Parascheva, voi fi sănătoasă și cuminte tot anul. Am văzut mulți copii aici, unii mult mai mici decât mine. Voi veni de acum în fiecare an pentru că simt ceva frumos, așa ca o bucurie…”
Daniela a venit de la Slobozia și s-a rugat pentru toată lumea: „Nu-mi vine să mai plec de aici! După ce am atins racla Sfintei am simțit un val de energie în tot corpul și am uitat de cele zece ore cât am stat la rând. Sincer, eu m-am rugat pentru mine și pentru toată omenirea. E minunat să împărtășim și celor care nu au reușit să ajungă aici bucuria pe care ne-o dăruiește Cuvioasa noastră Maică Parascheva. Este incredibil câtă lumină este pe fețele tuturor, toată lumea este frumoasă astăzi! Ar fi minunat dacă am reuși să păstrăm puritatea acestei zile, așa cum ne-a dăruit-o Cuvioasa astăzi”.
Veronica mi-a mărturisit: „Acum patru ani am venit pentru întâia oară la Moaștele Sfintei. Am făcut 12 ore de la Oravița și am mai stat la rând în jur de 11 ore și asta pentru că aveam neapărată nevoie de ajutor de la Cuvioasa. De câțiva ani buni aveam mari probleme de sănătate, dar nimeni nu mi-a pus niciun diagnostic. Toate analizele erau bune, iar eu mă simțeam din ce în ce mai rău. M-am închinat și am plecat spre casă. Pe drum simțeam așa, ca o zbatere a intestinelor, și pentru întâia oară m-am gândit că o fi ceva la colon. După acest gând, cam la o săptămână, fără nicio recomandare medicală, am mers și mi-am făcut o colonoscopie. Aveam nouă tumori pe colon și medicii erau destul de rezervați. Mi s-a recomandat imediat rezecția acestora, iar după biopsie am aflat că niciuna nu a fost malignă. De aproape patru ani nu mai am nicio problemă de sănătate și pot să merg din nou la serviciu (deși lucrez și în ture de noapte). Azi am venit să-i mulțumesc Cuvioasei Parascheva pentru ajutorul primit și mă rog la Bunul Dumnezeu să-mi dea putere să vin în fiecare an”.
Parcurgând această cale a limpezimii cernute dintr-o nebănuită sfințenie, trăiesc bucuria unei adevărate împliniri. Până la urmă, nu contează vârsta, nu contează locul în care Îl găsești pe Hristos, ci numai frumusețea firii umane, dăltuită într-un puternic sentiment al dragostei. Ar fi minunat ca acea iubire pe care am deslușit-o pe fețele pelerinilor de la Iași să ne însoțească în viața de fiecare zi.
Credinţa în puterea Sfintelor Moaște ale Cuvioasei noastre Maici Parascheva este dincolo de orice trăire creștină: „Înțelepțește a disprețuit dobândirea dezmierdării cea râvnitoare de cele pământești, s-a ridicat, încă trăind în viaţa aceasta, către lăcașurile cele dumnezeieşti şi a lăsat credincioşilor trupul său, adică Moaştele sale cele Sfinte, ca un izvor de tămăduiri”.
Mariana Borloveanu
Sursa: http://ziarullumina.ro
