Mărturisirea

a) Ce este Mărturisirea?

Fratele meu, Hristos a înzestrat Biserica Sa cu diferite mijloace sfinţitoare. Iar aceste mijloace le întrebuinţează Biserica pentru ca noi păcătoşii să dobândim mântuirea. Unul dintre aceste mijloace sfinţitoare este şi Mărturisirea. Ea este una din cele şapte Taine. Ca şi pe celelalte Taine, aşa şi pe aceasta a instituit-o Însuşi Hristos.

Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le‑a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute^[1]. Acestea le-a spus Hristos Apostolilor după Învierea Sa. Astfel, omul păcătos care îşi mărturiseşte păcatele înaintea duhovnicului în timpul Tainei mărturi­sirii primeşte iertarea păcatelor. Mărturisirea este baia sufletului, este al doilea botez.

b) Este necesară Mărturisirea?

Citind aceste cuvinte, poate te vei nedumeri şi mă vei întreba:

Oare Mărturisirea este necesară? Este nevoie să mă mărturisesc?

Da, fratele meu, Mărturisirea este ne­cesară. Dacă nu ar fi fost necesară, Hristos nu ar fi instituit această Taină. Este necesa­­ră, pentru că ea este porunca lui Dumnezeu. Spălaţi-vă în baia pocăinţei, curăţiţi‑vă, scoa­teţi vicleşugurile şi patimile păcătoase din sufletele voastre, încât să fiţi curaţi înaintea Mea. Încetaţi cu vicleşugurile voastre^[2]. Este necesară, pentru că eşti păcătos. Este necesară, pentru că numai astfel vei primi iertarea păcatelor. Este necesară, pentru că numai astfel sufletul tău se va curăţi şi va scăpa de mustrările conştiinţei. Cât este de necesară Mărturisirea, o vedem din cuvintele de Dumnezeu insuflate ale Sfintei Scripturi.

1. Spălaţi-vă şi vă curăţiţi, scoateţi vicle­şugurile din sufletele voastre… şi de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, iar de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face (adică: le voi face albe ca zăpada, voi curăţi sufletele voastre ca zăpada şi ca lâna albă)^[3].
2. Mărturisi-voi asupra mea fărădelegea mea Domnului; şi tu ai lăsat păgânătatea inimii mele (adică: mă voi osândi pe mine însumi înaintea lui Dumnezeu, mă voi smeri, mărturisind greşeala mea)^[4].
3. Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui. Mărturisiţi-vă Dumnezeului dumnezeilor, că în veac este mila Lui. Mărturisiţi-vă Domnului domnilor, că în veac este mila Lui^[5].
4. Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor (Înaintemergătorul şi Hristos)^[6].
5. Propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor… şi se botezau toţi măr­turisindu-şi păcatele lor^[7].
6. Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Sfântului Duh^[8].
7. Veneau să se mărturisească şi să spună faptele lor^[9].
8. Deci anii neştiinţei acesteia trecân­du‑i cu vederea Dumnezeu, acum porun­ceşte tuturor oamenilor pretutindeni să se pocăiască^[10].
9. Şi dacă va păcătui cineva (după Botez), avem Mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre^[11].
10. Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor (desigur, celor care se vor pocăi), dar hula împotriva Duhului nu se va ierta… nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie^[12] (Însemnare: Hula împotriva Duhului este răspândirea de bună voie a învăţătu­rilor greşite şi strâmbarea adevărului, cum ar fi: cu căpetenia demonilor scoate pe demoni sau tăgăduirea lui Hristos şi rămâ­nerea de bună voie în necredinţă, după catehizarea de mai înainte, precum se întâm­plă cu cei ce părăsesc Ortodoxia şi devin martori ai lui Iehova, eretici şi materialişti).
11. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea^[13].
12. Având Arhiereu mare, Care a străbă­tut cerurile,… să ne apropiem, deci, cu în­credere de tronul harului ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit^[14].
13. Fiul risipitor din parabolă, după pocă­inţă s-a mărturisit spunând: Tată, am greşit la Cer şi înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi^[15].

La fel a făcut şi samarineanca: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Cu alte cuvinte: „Cele despre mine sunt aşa cum ai spus”^[16].

Tot astfel s-a mărturisit şi tâlharul: Pome­neşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta^[17], Zaheu: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor^[18], tatăl demonizatului: Cred, Doamne! Ajută necre­dinţei mele^[19].

c) Cine trebuie să se mărturisească?

Am spus, fratele meu, că Mărturisirea este absolut necesară, căci fără ea nu este cu putinţă să primim iertarea păcatelor. Prin urmare, Mărturisirea este o Taină a Bisericii, nu facultativă, ci obligatorie şi nu numai pentru câţiva, ci pentru noi toţi; nu numai pentru mireni, ci şi pentru clerici; nu numai pentru cei mici, ci şi pentru cei mari; nu numai pentru cei vârstnici, ci şi pentru tineri; nu numai pentru femei, ci şi pentru bărbaţi; nu numai pentru cei ne­ştiutori de carte, ci şi pentru cei învăţaţi. Ea este pentru toţi, pentru că toţi suntem păcătoşi. Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi^[20]. Apostolul Pavel scrie: Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; îndreptându‑se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus^[21], iar Iov spune Că cine va fi curat de întinăciune? Nimeni, măcar şi o zi de va fi viaţa lui pe pământ^[22]. Prin urmare, noi toţi trebuie să ne mărturisim.

d) La cine trebuie să mă mărturisesc?

Aşadar, de vreme ce îţi recunoşti păcă­toşenia ta şi te căieşti cu sinceritate, atunci nu mai rămâne altceva decât să alergi să te mărturiseşti. Însă ia aminte, să mergi şi să te mărturiseşti, dar nu în faţa icoanei, nici să‑ţi spui păcatele direct lui Dumnezeu, aşa cum fac unii crezând că în felul acesta se mărturisesc şi se împacă cu El. Nu, să nu faci şi tu la fel! Unii ca aceştia se batjocoresc pe ei înşişi şi pe Dumnezeu. Mă întrebi unde să mergi ca să te mărturiseşti? Îţi voi răspunde îndată. Fratele meu, atunci când botezi copilul, unde mergi? La icoană sau la preot? Cu siguranţă la preot. Când te căsă­toreşti, unde mergi? La icoană sau la preot? Neapărat la preot. Când te împărtăşeşti unde mergi? La icoană sau la preot? Desigur, la preot. Prin urmare, şi pentru mărturisire tre­buie să mergi tot la preot, iar nu la icoană.

Trebuie să mergi la preot, deoarece nu­mai acestuia i-a dat Hristos puterea de a ierta păcatele. Numai Apostolilor le-a insuflat Hristos Duhul Sfânt şi numai lor le‑a spus: Cărora veţi ierta păcatele le vor fi ier­tate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute^[23]. Iar aceasta nu o singură dată a spus-o, ci şi altă dată: Amin grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în Cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în Cer^[24]. Aceste cuvinte ale lui Hristos ne arată că niciun păcat nu se iartă în Cer, dacă nu va fi iertat mai întâi aici pe pământ de către duhovnic în timpul Tainei Mărturi­sirii. Despre aceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune următoarele: Preoţilor, cu toate că locuiesc aici pe pământ, li s‑a îngăduit să rânduiască cele din Ceruri. Ei au primit stăpânirea, pe care Dumnezeu nu a dat-o nici Îngerilor şi nici Arhanghelilor, deoarece nu a spus acelora: „Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în Cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în Cer”^[25]. Toate cele pe care preoţii le lucrează aici pe pământ, Dumnezeu le încuviinţează din Cer; Stăpânul pecetluieşte hotărârea robilor săi, a preoţilor.

[1] In. 20, 22-23.

[2] Is. 1, 16.

[3] Is. 1, 16-18.

[4] Ps. 31, 6.

[5] Ps. 135, 1-3.

[6] Mt. 3, 2; 4, 17.

[7] Mc. 1, 4-5; Lc. 3.

[8] Fapte 2, 38.

[9] Fapte 19, 18.

[10] Fapte 17, 30.

[11] I In. 2, 1-2.

[12] Mt. 12, 31-32.

[13] I In. 1, 9.

[14] Evr. 4, 14-16.

[15] Lc. 15, 18-19.

[16] In. 4, 19.

[17] Lc. 23, 42.

[18] Lc. 19, 8.

[19] Mc. 9, 24.

[20] I In. 1, 8.

[21] Rom. 3, 23-24.

[22] Iov 14, 4-5.

[23] In. 20, 23.

[24] Mt. 18, 18.

[25] Mt. 18, 18.

Extras din Greşit-am Ţie, Dumnezeul Meu, primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc!– Ieromonahul Cosma, Editura Evanghelismos.